joi, 23 decembrie 2010

:)

luni, 20 decembrie 2010

Monster Inside Me


Ai adormit cu visele mele straine…
Si de atunci nu mai am somn…
Pentru ca obisnuiam sa visez cu ochii deschisi si ma dezmeticeam repede zambind.Dar acum…acum nimic nu mai are sens pentru mine.Si acum stiu sigur ca nu poti invinge un monstru fara sa devii si tu unul. 

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Remembering Sunday

Si nu as fi putut sa nu remarc zambetul ala atat de corect accentuat, plin de vitalitate si de o energie aparte.Era fericit, orice ar fi insemnat asta.Si zambetul ala…era cel ce ma facea sa ma pierd in privirea lui atat de profunda.Nu era un joc, puteam sa jur.Era mai mult de atat, stiam, simteam.
Ce a fost dupa, nu mai conteaza…nimic nu mai conteaza.Pentru ca as da orice sa retraiesc acele momente.Si stiu ca si tu.Intotdeauna vom tanji dupa clipele perfecte…dar perfectiunea are valori diferite pentru fiecare dintre noi.Pentru mine era perfect schimbul ala de priviri…care valora mai mult decat 1000 de cuvinte.Si conteaza ce simt eu.Atat.Nu cei care ne judeca gresit sau cei care se uita la noi ca la niste ciudati.Conteaza sa stim sa traim clipa aia care ne face fericiti…sa ne bucuram de ea, sa ne hranim cu ea.Restu` e poveste…o poveste diferita pentru fiecare dintre noi.
Si mai e ceva…mie nu-mi plac sarbatorile!

joi, 16 decembrie 2010

miercuri, 15 decembrie 2010

necuvintele.

Fulgii de nea lovesc usor in geamul aburit…
Asta e tot ce se aude.E atat de liniste incat imi pot auzi propriile ganduri…dar ele sunt mute.Gandurile mele sunt surde…sunt goale...sunt pierdute in neant.
E iarna iar…si nu ma incalzeste cu nimic.
N-am chef!Si nici timp…

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Cold and Empty.


Nu am mai avut de mult timp un motiv bun sa fiu fericita, sau sa cred ca sunt.Nici macar cand obtinusem ce vroiam nu eram…si au trecut toate momentele frumoase pe langa mine fara sa realizez, fara sa pot sa le opresc macar.Au trecut si acum ma uit in urma si zambesc.Nu am stiut sa ma bucur…si ele au disparut.A ramas doar fum, scrum, cenusa si zambete sparte.
Vorbesc cu tine, dar nu esti tu.Imi inchid sufletul pe care il stiai atat de bine…si aleg sa plec.Unde?Nici eu nu stiu.
 

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Quand la pluie tombe...


Ploaia ar trebui sa ne spele sufletele astea murdare, nu sa le incarce mai rau!
Ploaia ar trebui sa ne vegheze somnul cu cantecul stropilor ei, nu sa ni-l tulbure.
Ploaia ar trebui sa ne invete sa dansam sub mangaierea picaturilor ei reci…sa fie elixirul de care avem nevoie pentru a purta mereu zambete pe buze, sa ne sarute fruntile fierbinti…si sa ne imbratiseze trupurile obosite.
Ploaia ar trebui sa ne invete sa nu ne ferim de ea, sa o iubim, sa ne bucuram de fiecare data cand picaturile indraznete ne bat in geam!Si inainte stiam sa ascult ploaia, sa o inteleg, sa ma bucure furia ei care era in unison cu a mea.Si imi placea…cand era vara si cadea pe pamantul fierbinte atat de violent.Ma linistea.Adormeam de fiecare data pe melodia stropilor ei.
Ploua incontinuu.Acum ii ia mai mult timp sa adune sufletele ratacite, sa isi astampere furia.Acum se lupta cu noi, pentru ca nu mai ne bucuram ca altadata de vizitele ei neasteptate.

marți, 30 noiembrie 2010

tu ai constiinta?


Si s-au schimbat atatea…
Si inca…
Si totusi…
Dar poate…
Timpul asta ucide tot ce am mai de pret.Captiva intr-un spatiu in care ma regasesc pe zi ce trece mai putin, fortata sa ma confrunt cu zambete frante si idei mult prea fixe, cu suflete plate.
Si ce te uiti la mine cu ochii astia goi?Tu nu stii cum e defapt!Prea prins in lumea ta…si eu prea prinsa in lumea mea.Nu-mi cere sa te inteleg, eu nu ti-am cerut decat un singur lucru si promisiunile tale au ucis totul!TOT.Acum e doar cenusa si urmele pasilor greoi adanc intiparite in ea.
Am inchis usa amintirilor, dar au navalit toate afara si greutatea lor inca ma apasa.Le-am dat foc si mirosul lor inca ma bantuie.Le-am acoperit cu un parfum dulceag si ochii mi s-au umplut de lacrimi.
Si tu ai amintiri, dar amintirile tale se pierd odata cu tine.
Resentimente, regrete, amagiri…cu totii le simtim gustul cel putin o data, dar de cele mai multe ori fara voia noastra.Ce importanta mai are?

luni, 15 noiembrie 2010

irosire.

Si ar mai fi multe de spus, dar ce rost ar avea?...

vineri, 12 noiembrie 2010

si parca...


Din greseli invatam.Dar orice greseala facuta de doua ori este o irosire a vietii.E mult mai usor sa afisezi un scut, sa pretinzi ca esti altcineva in fata oamenilor pe care ii minti fara sa clipesti.Dar nu…nu e asa!In adancul tau stii ca nu e asa, nu te poti mintii singur, doar nu esti atat de ipocrit!Doar ca vine ziua aia cand te dezamageste ce vezi in oglinda.Dar esti chiar tu…
Si tu preferi calea mai usoara?Cu totii o preferam, cel putin o data!
Anii sterg tot.Timpul ia tot.
Ma invart intr-o lume nebuna, nebuna de tot!O sa repet pentru a nu stiu cata oara ca am obosit. Am obosit!!!Tu nu?

manifest.

vineri, 5 noiembrie 2010

regasire


 Azi vreau sa cred ca nimic nu e intamplator, ca totul se intampla cu un motiv.Azi vreau sa urlu de fericire, sa ma imbat cu vorbe de dor, sa pasesc timida spre sufletul tau…care inca mai are deschisa o fereastra spre mine.Stiu, simt.Azi vreau sa ratacesc inca o data pe strazile gandului tau meschin, pentru ultima data sa iti simt parfumul dulceag, ametitor, enervant.Azi vreau sa te amagesc, sa imi desenezi soapte in privire si sa iti uiti numele.Sa uiti cine esti pentru o clipa…si cand te voi lamuri cine esti, plansul sa iti inunde durerea, sa iti spele sufletul murdar de regrete…sa iti arat calea si sa te alung.Sa iti gasesti drumul tau, iar eu pe al meu.Sa ne regasim mai increzatori peste ani si sa avem puterea sa ne zambim ca alta data.Aceleasi glume, aceleasi rautati, aceleasi!…stii tu, doar tu.Stiu ca zambesti.Printre randurile mele ai invatat de mult sa citesti, sa ma redescoperi de fiecare data, altfel.Ai fi surprins sa aflii cate din gandurile mele s-au metamorfozat in soapte…iar apoi in cuvinte…si cuvintele in fapte.Fiecare pe drumul lui, neclar si inca in ceata…nu voi uita nimic, dar voi arunca totul.Vechiul drum inca il mai zaresc.Era presarat de atatea vise…pe noul drum insa am gasit mult scrum…visele s-au transformat intre timp in scrum si…nestiind, nerecunoscandu-mi visele…am lasat vantul sa le sufle…si le-am pierdut!Nu a durat mult si s-a instalat ceata, neantul.Acum ratacesc.Azi ti-am desenat un zambet.Azi colectionez zambete.
Tu straine spune-mi, ce colectionezi azi?

vineri, 29 octombrie 2010

i am...


Mi-a cerut candva cineva sa ma descriu in cateva cuvinte…dar nu reuseam sa le gasesc.Astazi se pare ca au venit singure la mine si sunt dornice sa se lase citite.
M-am plictisit sa tot sper ca vor veni perioade mai bune, cand de fapt am obosit de mult sa le astept.Sunt o persoana foarte rabdatoare, dar odata pierduta rabdarea, nu mai e cale de intoarcere.Sunt foarte glumeata si foarte autocritica, vesela cand sunt inconjurata de oameni care imi intretin bunadispozitie.Eu nu cred in dragoste care dureaza pentru totdeauna, in prietenii ce dureaza toata viata.Eu sunt de parere ca la un moment dat toti o luam pe drumul nostru si ramanem singuri pentru a ne gasi calea, menirea.Eu nu sunt genu` de om care iti indruga minciuni ca sa se puna bine pe langa tine!Nu!Eu iti zic ce cred si daca nu-ti convine nu am ce face, vreau insa sa tii cont ca nu zic nimic cu rautate.Nu as putea sa ranesc persoanele la care tin, desi uneori impulsivitatea pe care uneori mi-e greu s-o controlez ii raneste.Am si eu momente cand visez ca orice om cu ochii deschisi, dar eu imi alung visele, le sugrum, le ascund in colturile cele mai intunecate ale subconstientului, pentru ca cea mai mare temere a mea e dezamagirea.Mi-e teama ca voi avea parte de deziluzii si atunci renunt si la vise.Imi castigi increderea greu si o poti pierde foarte usor.Daca ai reusit sa imi castigi afectiunea, vei avea parte de ea pentru mult timp si chiar daca ma vei rani si nu voi mai avea vreodata puterea sa iti vorbesc deschis, nu voi avea niciodata puterea sa iti port pica sau sa te urasc.Din contra, voi incerca sa inteleg fara sa judec.Uneori cand sunt nervoasa imi ies cuvintele singure si nu am cum sa le controlez…din nou, impulsivitatea!Uneori invidiez oamenii fericiti, dar imi dau repede o palma si imi aduc aminte ca nimeni nu poate fi fericit pe deplin.E imposibil, cu totii avem carente si neajunsuri…fie ele sentimentale sau materiale.Asa ca tu, dragul meu/draga mea confident/a ar trebui sa stii ca eu sunt optimista doar in ceea ce ii priveste pe altii, cu mine aplic intotdeauna un pesimism dus la extrem.Prefer sa il numesc realism.Vreau sa retii doar ca daca ti-am spus ca te poti baza mereu pe mine, nu am glumit!Inca o poti face cu incredere.
Ar mai fi multe de spus…dar trebuie sa plec.Pe data viitoare!

miercuri, 27 octombrie 2010

ce conteaza cu adevarat?


Si te asezi pe o bancuta retrasa cu castile in urechi si cu muzica data la maxim.O alta zi banala in care privesti lumea care trece pe langa tine, dar nu stii incotro te vei indrepta.Te decizi sa te ridici si alergi haotic pe strazile inguste si mai pustii ca niciodata acum.Te gandesti ca ar fi cazu` sa te hotarasti unde te vei duce si ce vei face, dar nu gasesti un raspuns, nu iti mai pasa de nimic.Mergi pentru ca asa speri ca poate in drumul tau plin cu ganduri rastalmacite vei gasi raspunsul.Mai tarziu vezi oameni grabiti care te ocolesc si se uita ciudat la tine de parca le-ai sta in drum, vezi cupluri de indragostiti si zambesti, vezi copii fara nicio grija care inca sunt protejati de lumea basmelor si mergi mai departe.
Am obosit sa alerg.Ma asez si incerc sa imi asez gandurile, dar nu reusesc.Nu reusesc sa ma regasesc.Nepasarea si-a pus amprenta pe sufletul amortit.Si ce mai conteaza acum?M-am obisnuit asa.Mi-am dorit atat de mult sa reusesc sa ma detasez, iar acum m-am detasat mult prea rau…atat de rau incat nu mai reusesc sa gasesc calea, parca toate felinarele care o luminau altadata au disparut.Realizez insa ca cerul a ascuns mult prea repede oameni pe care i-am iubit, ranile sunt inca aici, le simt de fiecare data cand privesc cerul atat de senin.Sunt singurele rani pe care nu voi reusi sa le vindec niciodata, si timpul care aduce cu el praful nu reuseste decat sa le infecteze.Atat.Restul sentimentelor de regret, dezamagire sau chiar iubire sunt simple iluzii, pentru simplul fapt ca sunt efemere.Dispar, oamenii vin si pleaca din vietile noastre, nu ii putem invinui.Pur si simplu la un moment dat nu mai au ce sa ne ofere, ce sa ne impartaseasca, nu mai impartim aceleasi idealuri si pleaca singuri, ii alungam(desi uneori regretam) sau plecam.Lucrurile sunt simple. Odata pierduta fericirea aia de moment, monotonia e singura care isi face simtita prezenta.Restu` sunt stari de moment care alterneaza in functie de noi.Sunt putini oameni care conteaza cu adevarat si noi ar trebui sa fim in fruntea listei!

duminică, 24 octombrie 2010

One More Time



Si deodata simt cum dorul ma cuprinde, cum nelinistea se plimba in fiecare celula din trupul meu amortit.Simt cum as dori sa ma intorc in timp, sa imi las vocea sa iti ghideze pasii....Usor, ma apropii de geam, trag draperiile si privesc intunericul cum se instaleaza in incapere.Aceeasi melodie imi vine in minte, o stare de melancolie ma cuprinde si imi las trupul sa se dedubleze.Partea ramasa in incapere e lipsita de viata acum si un zambet amar ia forma pe buzele reci.Partea care pleaca imbratiseaza trecutul, alearga haotic printre amintirile amestecate, e fericita, te imbratiseaza si se retrage cuminte.
Odata reintregit trupul tresare sfios.Un zambet plin de regret ma cuprinde.A fost doar un vis…un vis care se va contopi cu dorinta de fiecare data.Un simplu moment, o stare efemera si nimic mai mult.Nimic!
Pentru ca frumusetea unui moment consta in faptul ca e trecator!...

joi, 21 octombrie 2010

Speechless...



"Trebuia sa fii aici lasule!Sa ne inveti sa luptam, sa ne vorbesti despre onoare si prietenie, sa ne spui despre sacrificiu.Trebuia sa ramai aici sa te aperi Fat-Frumos, pentru ca eu nu o pot face in locul tau, ca nu m-ai invatat Fat-Frumos...ai plecat ca un las Fat-Frumos...si nu ne-ai invatat nimic!Ai fi putut macar sa imi spui cum ai facut sa o iubesti doar pe ea, Fat-Frumos.Pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult.Cum ai reusit sa iubesti o singura fata?!..Te urasc Fat-Frumos!Te urasc in numele tuturor calculatorelor din lume...


Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine.Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos.Si nici Zmeul nu mai e printre noi.Asa as fi fost sigur ca ai existat!Ai plecat Fat-Frumos si ai luat cu tine si Binele si Raul...Te urasc Fat-Frumos!Te urasc!..."

marți, 19 octombrie 2010

nu.

Nu ma intreba cum a inceput totul.Prima atingere, primul cuvant spus in soapta, prima imbratisare.Ma pierd printre gandurile tale, sperand ca voi gasi raspunsul.Dar gandurile tale sunt prea amestecate, prea neclare si nu pot vedea nimic.Aleg sa ratacesc pe acelasi drum, care iti poarta si acum parfumul.Aleg sa uit, dar nu depinde de mine.Nu depinde de noi.Nu putem controla totul, desi mi-am repetat de atatea ori in gand “nu-mi pasa, nu-mi pasa!”, incat acum incep sa cred ca e adevarat.Am reusit.Nu-mi mai pasa, dar nu ma simt mai bine.Nu m-a ajutat cu nimic sa imi sufoc toate sentimentele, pentru ca acum nu mai am nimic.Absolut nimic.Cuvinte murdare imi inunda acum auzul.Tipete desarte si amintiri uitate imi grabesc declinul.Nu simt nimic, pentru ca nu vreau sa simt.Am obosit sa simt, am obosit sa ma imbat cu apa rece.As vrea mai degraba o cafea amara plina de iluzii imbatate in furii prostesti si as avea nevoie de putina ura in loc de zahar.Azi inchid ultima fereastra pe care am uitat-o deschisa.Pentru ca ai trupul patat de atingeri morbide .Pentru ca nu au existat efecte speciale.Doar reverii, amagiri si regrete ingropate in amintiri sterse, care azi nu mai au insemnatate.

luni, 18 octombrie 2010

rainy day...


 Trupul mi-e gol…iar sufletul?Sufletul inca rataceste pe cai nestiute nici macar de mine.Iti urmaream privirea de fiecare data cand o indreptai spre mine.Atent, incet.Aspiram din nou la un teatru de zambete si nu eram constienta de ce se intampla in jurul meu.O lumina oarba imi calauzea pasii.Atent, incet.As fi vrut sa inversez fiecare cuvant auzit, sa fiu cel mai indraznet gand din subconstientul tau obosit.Si in acelasi timp nu as fi vrut nimic.Ploaia era singura care ma mai linistea si imi asigura drumul sigur spre visare.Nu vreau sa aud nimic…doar sunetul ploii care parca nu mai conteneste.Atent, incet.Nimic mai mult.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

nimic!


“Stii, pentru mine nimic nu conteaza, nimic nu exista cu adevarat!...”
Cu pasii marunti ma pierd pe strazile sufletului tau.Alunec usor, sperand ca poate voi lasa o urma cat de mica in gandul tau.Sunt umbra din trecut a starilor tale pline de regret, sunt ce vrei tu sa fiu, sunt ce alegi tu sa fiu.Alerg speriata spre lumea ta, dar ea se desprinde din zilele mult prea triste si atunci prefer sa ma ascund de tine.Pentru ca nimic nu conteaza acum, trecutul nu face altceva decat sa ne aminteasca greselile sau momentele frumoase, dar nu ne ajuta cu nimic.Trecutul doare, atunci de ce ar trebui sa conteze?El nu conteaza…si tot ce a existat atunci, azi nu mai exista.Si poate nici atunci nu a existat, poate a fost doar iluzia propriilor noastre dorinte.

vineri, 24 septembrie 2010

Prince Charming

Erai in visele mele de fiecare data.Dar niciodata nu ma lasai sa iti vad chipul.Plecai intotdeauna inainte ca visele sa devina realitate si te ascundeai prin gandurile mele cele mai confuze.De fiecare data cand adormeam, te intalneam, dar dispareai odata cu soarele care isi trimitea in fiecare dimineata razele puternice sa imi bata in fereastra.Nu te-am mai visat de mult timp.Poate ca basmele ma rapisera prea mult in lumea lor…iar acum noul Fat-Frumos contemporan s-a transformat mai degraba intr-un Don Juan mult prea evoluat.Sau poate ca tu ai disparut in momentul in care eu am incetat sa cred in basme, in povesti?Sa fie oare neincrederea mea cea care te-a distrus?Existenta ta e un mit si acum soarele nici macar nu mai ma deranjeaza cu razele sale indraznete.Parca nu mai e la fel de puternic de cand tu ai plecat sa ratacesti in alte vise.
Acum ascult sunetul ploii cum se izbeste violent de asfaltul rece.Asculta si intelege.Pentru ca daca fiecare strop ar fi un gand ratacit, asta nu ar insemna ca el se destrama, se pierde?Nu e pacat?Asculta cu atentie…

sâmbătă, 18 septembrie 2010

vineri, 17 septembrie 2010

let's play the game!


Bine ai revenit Tradare!Nu te asteptam asa curand.Sincera sa fiu…m-ai surprins.Dar nici tu nu te asteptai sa nu te mai spele ploaia de lacrimi nu?Esti murdara, du-te si supara pe altcineva.Mie nu imi mai pasa.Eu am obosit sa te curat de fiecare data si sa te primesc cu atata inconstienta sa imi infectezi ranile.Eu am doar cicatrici.Nu mai ma poti ucide.Pe mine m-ai ucis cu fiecare vizita a ta, lent, dar mi-ai oferit o moarte sigura!Eu nu mai simt nimic.Eu vreau sa ma bucur de viata asa cum e ea, nu sa o irosesc imprietenindu-ma cu tine.Du-te si spala-ti nerusinarea in alta parte, acolo unde roata se intoarce in favoarea mea.Dispari, n-auzi?
Si m-am intalnit apoi cu ea, cu Sadness si era zambitoare stiti?Era chiar hotarata sa lupte cu propriul ei destin, sa-si invinga tristetea si sa rada in nas dezamagirilor.Mi-a mai zis ceva Sadness…mi-a zis ca daca ma intalnesc cu voi, prietenii ei care nu ati fost acolo cand a avut nevoie de voi sa va transmit ca daca o cautati si nu o sa va raspunda, sa nu insistati.Lasa-ti cuvintele de o parte.E satula de cuvintele voastre minicinoase. Si mai e ceva, daca va e dor de ea, nu o s-o mai gasiti niciodata.Ea a murit, voi ati ucis-o!
Bun venit Nepasare!Te asteptam de atata vreme.Vino si instaleaza-te in lumea mea.Te declar regina!Ai adus cu tine un strop de Ura.Dar nu o vreau, poti sa o iei de aici.Ura e o forma de a arata ca iti pasa.Iar eu nu am forta sa imi mai pese.Adu-ti sora mai bine, adu Indiferenta.Veti domina perfect lumea mea.Daca ati stii cat v-am asteptat…daca ati stii…

joi, 16 septembrie 2010

poveste de toamna.


"A: poi nu te mai gandi
A: pune toate gandurile intr-un cufar si arunca-l in apa
A: inainte sa adormi
I: u asa faci?
A: nu prea nimeresc oceanele
A: si ramane tot pe uscat"


Multumesc!Ai castigat un zambet de al meu, oferit cu drag, ca de fiecare data!>:D<

duminică, 12 septembrie 2010

si atunci de ce?...


Si atunci de ce mai stai?Si de ce sunt tot eu…in aceleasi asternuturi moi?Si atunci de ce tot ce simt e parfumul tau in parul meu?De ce ma sufoc?De ce tu taci?...
Imi pierd privirea in razele soarelui si ma metamorfozez intr-una din ele.Astept cu nerabdare ploaia, tocmai pentru ca doar ea poate calma sufletele, doar ea poate stinge focul.Daca as putea sa-mi cant fericirea, ar iesi un cantec trist, tocmai pentru ca eu nu cred in fericire, desi uneori o simt si am senzatia ca e infinita.Refuz sa las durerea sa imi mistuie ce a mai ramas din suflet si refuz sa imi las zambetul sa se pateze din nou cu regrete dulci si amagitoare.Aleg sa ma pierd din nou in lumea asta nebuna, sa ratacesc si sa ma regasesc…sau mai bine te las sa ma gasesti?

vineri, 10 septembrie 2010

september



Aceste nostalgii ce parca nu isi au rostul si parca nu imi apartin s-au instalat atat de puternic in sufletul bolnavicios si plin de sentimente inefabile.Durerea e cea care ne anihileaza si gandurile inspaimantate isi gasesc refugiul in constiintele incarcate.Insa era o voluptate stenica cea care ma imbia spre visare si imi purta imaginatia spre tinuturi noi, dornice de a fii descoperite.Era un amestec bizar ce se contopea intr-un singur suras si se pierdea cu un nou apus.Ma indepartam, dar eram tot mai aproape…si  nu stiam asta.

joi, 2 septembrie 2010

pentru voi

Ii multumesc Alexandrei pentru premiile venite impreuna cu leapsa.


Iar regulile lepşei, care trebuie respectate, sunt următoarele:

1. Spune de la cine ai primit premiul.
2.Înșiră 10 lucruri care îți plac.
3.Oferă acest premiu altor zece persoane.


1.Am primit premiul de la Alexandra-> http://x-bubles-x.blogspot.com/
2.
-ciocolata
-ploaia
-muzica
-toamna
-comediile cu Adam Sandler
-romanele lui Eliade
-marea
-pepsi
-phineas si ferb
-nopţile de vară.

3.Zece persoane care merita premiate:


marți, 17 august 2010

remember me


Lumea asta e facuta din franturi fara nume, din suferinte dulci ce iti distrag atentia si iti invenineaza sufletul.Intoarce-ti privirea si fereste-te de ploaia de lacrimi, asculta-ti ratiunea si imbina sfaturile ei cu dorinta inimii.
Mi-am sugrumat sentimentele de atatea ori, le-am ascuns atat de adanc in inima, incat acum am senzatia ca nu mai simt nimic…Si totusi de ce le simt cum se zbat sa iasa afara?Si atunci de ce senzatia de sufocare, de apasare?Si atunci de ce visele mele nu se implinesc si se retrag cuminti in subconstient?Si atunci de ce nu apreciezi efortul meu?De ce nu vezi nimic in jurul tau?Esti captiv intr-un spatiu mult prea obscur si ura nu iti permite sa citesti dincolo de privirea mea.Ma indepartez cu pasi marunti si siguri insa stiu ca intr-o zi regretul iti va suna insistent la usa.Deschide-i…nu poti fugi mereu.Nu mai ai unde sa te ascunzi acum!

luni, 2 august 2010

melanie's story

Strazile intortocheate o indemnau sa rataceasca printre ele, sa descopere, sa exploareze. Zilele treceau tot mai repede si pe chipul ei atat de fin, puteai citi intreaga poveste a ochilor ei tristi.Desi soarele ardea puternic, in mintea ei ploua cu vorbele lui meschine si amintirea lui o urmarea pretutindeni.

-Cine esti tu?Cine sunt eu?Ce sunt toate visele mele?Stii s-au transformat toate in scrum si apoi un vant puternic le-a imprastiat in mii de zari.Uneori le mai zaresc umbra si ma intreb in ce gand s-au incurcat.Alteori le simt in adierea vantului reci cum imi zgarie obrazul.Am citit prea multe povesti.Am crezut prea mult intr-un final fericit.Acum nu mai e nimeni aici.Sunt doar eu si gandurile mele, doar eu si parerile mele de rau.

Trecerea timpului nu parea sa reprezinte o problema pentru Melania.Pentru ca nu mai constientiza nimic.Totul in jurul ei se invartea si era tentata sa joace acest joc ametitor.Era un joc prea amagitor al himerelor, al amintirilor, al cuvintelor in care ea credea cu sfintenie de fiecare data.Era prea mult decat ea putea suporta si cu toate astea se lupta cu acest vis halucinant in care narcoticul era el.



vineri, 23 iulie 2010

pieces of thoughts

Am adunat toata ura si toata amagirea si am preschimbat-o in nepasare si indiferenta.Am adaugat un zambet cald si un suras amar si am obtinut un amestec nereusit de teama si durere.M-am asezat pe patul moale si am rugat o melodie veche sa imi calauzeasca pasii mintii.Am inchis ochii si gandul meu a zburat la tine.Te-am vazut, erai acolo, erai cu ea.Ii vorbeai calm, ii zambeai.Erai al ei, era a ta.Erati doar in imaginatia mea.Gandul a fugit apoi speriat in trecut.Erai tot tu, eram eu, imi zambeai si imi vorbeai cu aceeasi voce calda.Am adormit printre lacrimi si subconstientul m-a purtat din nou la tine.Erai trist, nu imi spuneai nimic.Mi-ai prins mana dar aveai o vinovatie in privire care ma enerva.As fii vrut sa ma strangi in brate si sa nu imi mai dai drumu.Dar nu ai facut-o.Am plecat si iti promit ca nu voi mai reveni!Cine ar putea sa ma aduca inapoi?