i am...

Mi-a cerut candva cineva sa ma descriu in cateva cuvinte…dar nu reuseam sa le gasesc.Astazi se pare ca au venit singure la mine si sunt dornice sa se lase citite.

M-am plictisit sa tot sper ca vor veni perioade mai bune, cand de fapt am obosit de mult sa le astept.Sunt o persoana foarte rabdatoare, dar odata pierduta rabdarea, nu mai e cale de intoarcere.Sunt foarte glumeata si foarte autocritica, vesela cand sunt inconjurata de oameni care imi intretin bunadispozitie.Eu nu cred in dragoste care dureaza pentru totdeauna, in prietenii ce dureaza toata viata.Eu sunt de parere ca la un moment dat toti o luam pe drumul nostru si ramanem singuri pentru a ne gasi calea, menirea.Eu nu sunt genu` de om care iti indruga minciuni ca sa se puna bine pe langa tine!Nu!Eu iti zic ce cred si daca nu-ti convine nu am ce face, vreau insa sa tii cont ca nu zic nimic cu rautate.Nu as putea sa ranesc persoanele la care tin, desi uneori impulsivitatea pe care uneori mi-e greu s-o controlez ii raneste.Am si eu momente cand visez ca orice om cu ochii deschisi, dar eu imi alung visele, le sugrum, le ascund in colturile cele mai intunecate ale subconstientului, pentru ca cea mai mare temere a mea e dezamagirea.Mi-e teama ca voi avea parte de deziluzii si atunci renunt si la vise.Imi castigi increderea greu si o poti pierde foarte usor.Daca ai reusit sa imi castigi afectiunea, vei avea parte de ea pentru mult timp si chiar daca ma vei rani si nu voi mai avea vreodata puterea sa iti vorbesc deschis, nu voi avea niciodata puterea sa iti port pica sau sa te urasc.Din contra, voi incerca sa inteleg fara sa judec.Uneori cand sunt nervoasa imi ies cuvintele singure si nu am cum sa le controlez…din nou, impulsivitatea!Uneori invidiez oamenii fericiti, dar imi dau repede o palma si imi aduc aminte ca nimeni nu poate fi fericit pe deplin.E imposibil, cu totii avem carente si neajunsuri…fie ele sentimentale sau materiale.Asa ca tu, dragul meu/draga mea confident/a ar trebui sa stii ca eu sunt optimista doar in ceea ce ii priveste pe altii, cu mine aplic intotdeauna un pesimism dus la extrem.Prefer sa il numesc realism.Vreau sa retii doar ca daca ti-am spus ca te poti baza mereu pe mine, nu am glumit!Inca o poti face cu incredere.

Ar mai fi multe de spus…dar trebuie sa plec.Pe data viitoare!

ce conteaza cu adevarat?

Si te asezi pe o bancuta retrasa cu castile in urechi si cu muzica data la maxim.O alta zi banala in care privesti lumea care trece pe langa tine, dar nu stii incotro te vei indrepta.Te decizi sa te ridici si alergi haotic pe strazile inguste si mai pustii ca niciodata acum.Te gandesti ca ar fi cazu` sa te hotarasti unde te vei duce si ce vei face, dar nu gasesti un raspuns, nu iti mai pasa de nimic.Mergi pentru ca asa speri ca poate in drumul tau plin cu ganduri rastalmacite vei gasi raspunsul.Mai tarziu vezi oameni grabiti care te ocolesc si se uita ciudat la tine de parca le-ai sta in drum, vezi cupluri de indragostiti si zambesti, vezi copii fara nicio grija care inca sunt protejati de lumea basmelor si mergi mai departe.

Am obosit sa alerg.Ma asez si incerc sa imi asez gandurile, dar nu reusesc.Nu reusesc sa ma regasesc.Nepasarea si-a pus amprenta pe sufletul amortit.Si ce mai conteaza acum?M-am obisnuit asa.Mi-am dorit atat de mult sa reusesc sa ma detasez, iar acum m-am detasat mult prea rau…atat de rau incat nu mai reusesc sa gasesc calea, parca toate felinarele care o luminau altadata au disparut.Realizez insa ca cerul a ascuns mult prea repede oameni pe care i-am iubit, ranile sunt inca aici, le simt de fiecare data cand privesc cerul atat de senin.Sunt singurele rani pe care nu voi reusi sa le vindec niciodata, si timpul care aduce cu el praful nu reuseste decat sa le infecteze.Atat.Restul sentimentelor de regret, dezamagire sau chiar iubire sunt simple iluzii, pentru simplul fapt ca sunt efemere.Dispar, oamenii vin si pleaca din vietile noastre, nu ii putem invinui.Pur si simplu la un moment dat nu mai au ce sa ne ofere, ce sa ne impartaseasca, nu mai impartim aceleasi idealuri si pleaca singuri, ii alungam(desi uneori regretam) sau plecam.Lucrurile sunt simple. Odata pierduta fericirea aia de moment, monotonia e singura care isi face simtita prezenta.Restu` sunt stari de moment care alterneaza in functie de noi.Sunt putini oameni care conteaza cu adevarat si noi ar trebui sa fim in fruntea listei!

One More Time

Si deodata simt cum dorul ma cuprinde, cum nelinistea se plimba in fiecare celula din trupul meu amortit.Simt cum as dori sa ma intorc in timp, sa imi las vocea sa iti ghideze pasii....Usor, ma apropii de geam, trag draperiile si privesc intunericul cum se instaleaza in incapere.Aceeasi melodie imi vine in minte, o stare de melancolie ma cuprinde si imi las trupul sa se dedubleze.Partea ramasa in incapere e lipsita de viata acum si un zambet amar ia forma pe buzele reci.Partea care pleaca imbratiseaza trecutul, alearga haotic printre amintirile amestecate, e fericita, te imbratiseaza si se retrage cuminte.

Odata reintregit trupul tresare sfios.Un zambet plin de regret ma cuprinde.A fost doar un vis…un vis care se va contopi cu dorinta de fiecare data.Un simplu moment, o stare efemera si nimic mai mult.Nimic!
Pentru ca frumusetea unui moment consta in faptul ca e trecator!...

Speechless...

"Trebuia sa fii aici lasule!Sa ne inveti sa luptam, sa ne vorbesti despre onoare si prietenie, sa ne spui despre sacrificiu.Trebuia sa ramai aici sa te aperi Fat-Frumos, pentru ca eu nu o pot face in locul tau, ca nu m-ai invatat Fat-Frumos...ai plecat ca un las Fat-Frumos...si nu ne-ai invatat nimic!Ai fi putut macar sa imi spui cum ai facut sa o iubesti doar pe ea, Fat-Frumos.Pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult.Cum ai reusit sa iubesti o singura fata?!..Te urasc Fat-Frumos!Te urasc in numele tuturor calculatorelor din lume...


Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine.Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos.Si nici Zmeul nu mai e printre noi.Asa as fi fost sigur ca ai existat!Ai plecat Fat-Frumos si ai luat cu tine si Binele si Raul...Te urasc Fat-Frumos!Te urasc!..."

nu.

Nu ma intreba cum a inceput totul.Prima atingere, primul cuvant spus in soapta, prima imbratisare.Ma pierd printre gandurile tale, sperand ca voi gasi raspunsul.Dar gandurile tale sunt prea amestecate, prea neclare si nu pot vedea nimic.Aleg sa ratacesc pe acelasi drum, care iti poarta si acum parfumul.Aleg sa uit, dar nu depinde de mine.Nu depinde de noi.Nu putem controla totul, desi mi-am repetat de atatea ori in gand “nu-mi pasa, nu-mi pasa!”, incat acum incep sa cred ca e adevarat.Am reusit.Nu-mi mai pasa, dar nu ma simt mai bine.Nu m-a ajutat cu nimic sa imi sufoc toate sentimentele, pentru ca acum nu mai am nimic.Absolut nimic.Cuvinte murdare imi inunda acum auzul.Tipete desarte si amintiri uitate imi grabesc declinul.Nu simt nimic, pentru ca nu vreau sa simt.Am obosit sa simt, am obosit sa ma imbat cu apa rece.As vrea mai degraba o cafea amara plina de iluzii imbatate in furii prostesti si as avea nevoie de putina ura in loc de zahar.Azi inchid ultima fereastra pe care am uitat-o deschisa.Pentru ca ai trupul patat de atingeri morbide .Pentru ca nu au existat efecte speciale.Doar reverii, amagiri si regrete ingropate in amintiri sterse, care azi nu mai au insemnatate.

rainy day...

 Trupul mi-e gol…iar sufletul?Sufletul inca rataceste pe cai nestiute nici macar de mine.Iti urmaream privirea de fiecare data cand o indreptai spre mine.Atent, incet.Aspiram din nou la un teatru de zambete si nu eram constienta de ce se intampla in jurul meu.O lumina oarba imi calauzea pasii.Atent, incet.As fi vrut sa inversez fiecare cuvant auzit, sa fiu cel mai indraznet gand din subconstientul tau obosit.Si in acelasi timp nu as fi vrut nimic.Ploaia era singura care ma mai linistea si imi asigura drumul sigur spre visare.Nu vreau sa aud nimic…doar sunetul ploii care parca nu mai conteneste.Atent, incet.Nimic mai mult.

nimic!

“Stii, pentru mine nimic nu conteaza, nimic nu exista cu adevarat!...”

Cu pasii marunti ma pierd pe strazile sufletului tau.Alunec usor, sperand ca poate voi lasa o urma cat de mica in gandul tau.Sunt umbra din trecut a starilor tale pline de regret, sunt ce vrei tu sa fiu, sunt ce alegi tu sa fiu.Alerg speriata spre lumea ta, dar ea se desprinde din zilele mult prea triste si atunci prefer sa ma ascund de tine.Pentru ca nimic nu conteaza acum, trecutul nu face altceva decat sa ne aminteasca greselile sau momentele frumoase, dar nu ne ajuta cu nimic.Trecutul doare, atunci de ce ar trebui sa conteze?El nu conteaza…si tot ce a existat atunci, azi nu mai exista.Si poate nici atunci nu a existat, poate a fost doar iluzia propriilor noastre dorinte.