:)

Monster Inside Me

Ai adormit cu visele mele straine…

Si de atunci nu mai am somn…

Pentru ca obisnuiam sa visez cu ochii deschisi si ma dezmeticeam repede zambind.Dar acum…acum nimic nu mai are sens pentru mine.Si acum stiu sigur ca nu poti invinge un monstru fara sa devii si tu unul. 

Remembering Sunday

Si nu as fi putut sa nu remarc zambetul ala atat de corect accentuat, plin de vitalitate si de o energie aparte.Era fericit, orice ar fi insemnat asta.Si zambetul ala…era cel ce ma facea sa ma pierd in privirea lui atat de profunda.Nu era un joc, puteam sa jur.Era mai mult de atat, stiam, simteam.

Ce a fost dupa, nu mai conteaza…nimic nu mai conteaza.Pentru ca as da orice sa retraiesc acele momente.Si stiu ca si tu.Intotdeauna vom tanji dupa clipele perfecte…dar perfectiunea are valori diferite pentru fiecare dintre noi.Pentru mine era perfect schimbul ala de priviri…care valora mai mult decat 1000 de cuvinte.Si conteaza ce simt eu.Atat.Nu cei care ne judeca gresit sau cei care se uita la noi ca la niste ciudati.Conteaza sa stim sa traim clipa aia care ne face fericiti…sa ne bucuram de ea, sa ne hranim cu ea.Restu` e poveste…o poveste diferita pentru fiecare dintre noi.

Si mai e ceva…mie nu-mi plac sarbatorile!

3 fix.

necuvintele.

Fulgii de nea lovesc usor in geamul aburit…

Asta e tot ce se aude.E atat de liniste incat imi pot auzi propriile ganduri…dar ele sunt mute.Gandurile mele sunt surde…sunt goale...sunt pierdute in neant.

E iarna iar…si nu ma incalzeste cu nimic.

N-am chef!Si nici timp…

Cold and Empty.

Nu am mai avut de mult timp un motiv bun sa fiu fericita, sau sa cred ca sunt.Nici macar cand obtinusem ce vroiam nu eram…si au trecut toate momentele frumoase pe langa mine fara sa realizez, fara sa pot sa le opresc macar.Au trecut si acum ma uit in urma si zambesc.Nu am stiut sa ma bucur…si ele au disparut.A ramas doar fum, scrum, cenusa si zambete sparte.

Vorbesc cu tine, dar nu esti tu.Imi inchid sufletul pe care il stiai atat de bine…si aleg sa plec.Unde?Nici eu nu stiu.

 

Quand la pluie tombe...

Ploaia ar trebui sa ne spele sufletele astea murdare, nu sa le incarce mai rau!

Ploaia ar trebui sa ne vegheze somnul cu cantecul stropilor ei, nu sa ni-l tulbure.

Ploaia ar trebui sa ne invete sa dansam sub mangaierea picaturilor ei reci…sa fie elixirul de care avem nevoie pentru a purta mereu zambete pe buze, sa ne sarute fruntile fierbinti…si sa ne imbratiseze trupurile obosite.

Ploaia ar trebui sa ne invete sa nu ne ferim de ea, sa o iubim, sa ne bucuram de fiecare data cand picaturile indraznete ne bat in geam!Si inainte stiam sa ascult ploaia, sa o inteleg, sa ma bucure furia ei care era in unison cu a mea.Si imi placea…cand era vara si cadea pe pamantul fierbinte atat de violent.Ma linistea.Adormeam de fiecare data pe melodia stropilor ei.

Ploua incontinuu.Acum ii ia mai mult timp sa adune sufletele ratacite, sa isi astampere furia.Acum se lupta cu noi, pentru ca nu mai ne bucuram ca altadata de vizitele ei neasteptate.