miercuri, 31 martie 2010

miercuri, 24 martie 2010

stop.de la capat

Dulce amarui.Nimeni nu e perfect.Suntem oameni, gandim si actionam diferit, desi in substrat avem aceeasi esenta.O esenta slaba, desi ne place sa credem ca suntem puternici..nu suntem.Suntem slabi atunci cand mintim, cand ne uitam stramb la cel ce poate mai mult decat noi, cand zambim fals in fata fericirii altora, cand privim ce ne inconjoara lipsiti de interes, si suntem slabi atunci cand alungam de langa noi persoanele care ne iubesc.

Vorbesti de parca mi-ai cunoaste gandurile, de parca ai stii ce gandesc.Sa iti spun ceva?Nu ma cunosti deloc…nu stii nimic despre mine!Nu ai fost aici cand am plans, cand am ras, cand m-am maturizat.Pur si simplu nu ai fost aici sa ma tii strans in brate.Si acum eu sunt cea care nu mai are nevoie de tine.Azi nu imi pasa.Nu vreau sa fiu perfecta, pentru ca sunt perfect imperfecta deja.O lume ipocrita care uita sa simta, o lume in care eu nu exist, o lume care nu ma vrea, o lume in care nu voi fi fericita.O lume in care am uitat sa aspir spre fericire.




duminică, 14 martie 2010

nu va stii

Cuvintele erau mult prea seci pentru el.Sufletul strans in propria durere isi croia izvorul.Ochii ii erau vesnic inchisi, pentru ca doar asa o putea vedea pe ea.Ea locuia acolo, in mintea lui, isi avea radacinile in sufletul bolnavicios, plin de resentimente imbibate in orgolii frante.Refuza sa zambeasca pentru ca daca ar fi facut-o, s-ar fi destramat in mii de bucatele.Chipul trist i se cicatrizase, simtea durerea atat de dulce cum ii patrunde in venele fierbinti.Vroia sa uite de lumea in care traieste, pentru a-si elibera mintea.Vroia sa zboare departe de toate, sa se afunde in starea de reverie permanent.Nu stia ca doar o privire ii putea readuce zambetul.Nu vroia sa stie.Refuza sa simta.Isi renega propria fiinta, si afisa o privire dura care avea ca scop sa ascunda tot ce simte.Savura fiecare picatura din viata care ii mai ramase.Ii simtea influenta pana in adancul fiintei. Privind in oglinda din sufletul lui, puteai sa iti pierzi zambetul si riscai sa nu il mai gasesti niciodata.



she's not me

Neincrederea ingrata din privirea incordata parea acum necrutatoare.Amagirea i-a sarutat de prea multe ori buzele trandafirii.Ochii au varsat prea multe lacrimi ascunse acum in obrazul imbibat cu mirosul cald al primaverii.Gustul amar lasat in urma dezamagirii i-a secat sufletul gol, iar vantul rece si nemilos a alungat-o din locul unde candva era totul.Insa acea privire intoarsa in graba plina de speranta, ii lumina chipul tensionat.Stia ca viata are un curs tragic, iar finalul trist ce se ascundea in spatele cortinei va veni atunci cand va crede ca a intalnit in drumul ei fericirea.Dar fericirea e doar o senzatie, ce dispare la fel cum apare, brusc fara sa iti dai seama.Dorea sa stie totul.Setea gnomica o macina, iar inima o trada si de data asta.Sufletul nu ii poate evada acum din purgatoriul in care zace prins.Totul e confuz, si se invarte haotic in gandurile ei rastalmacite.Stii…numai tu o poti salva.



marți, 9 martie 2010

rêves d'enfant

Reveria din ochii tai imi accentueaza spiritul ludic din simtire.Ma apropii si iti remarc zambetul amortit, accentuat parca de acea emotie de mult uitata dar in acelasi timp apasat de durerea din ganduri.Tremurul vocii line imi contureaza nesiguranta glasului, ma face sa palpit si simt cum fiecare cuvant pare acum mai piezis decat cel dinaintea lui.Fiecare zambet imi ofera cheia spre evadarea intr-o alta lume.O lume in care doar noi avem acces.In acest tinut indepartat unde speranta s-a contopit cu amagirea, unde lumina a invins intunericul, ura a sarutat iubirea si totul devine posibil.De aceea imi tes propria panza cu iluzii.Ma afund in neantul sperantei si doar asa simt ca pot atinge noi orizonturi.Vreau sa imi las imaginatia sa zboare cat mai departe.Sa fiu vantul de vara ce iti atinge cald obrazul. Singurul refugiu cand gandurile negre imi inunda sufletul ramane visul.De ce?Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc la acel “cum ar fi fost daca…”.