love it!

Search Video Codes

i wish...

Mi-as dori sa schimb totul.Sa iti alung gandul rau, sa iti astern pe buze gandurile mele toate…toate.Poate asa vom reusi sa fim mai buni.M-am saturat de atata ura, de atatea resentimente, de atatea cuvinte spuse in graba, de intrebari “fara sens”, de vorbe ascutite, de invidii…de absolut tot.Vreau sa invat sa zbor departe de tot.Mi-as dori sa preschimb durerea in cenusa, pentru ca vantul sa o poarte departe de mine, departe de noi.Nu vad sensul acestui chin permanent al carui prizonier esti!Nu vad sensul atator rautati ce parca nu se mai opresc.Sapa adanc in sufletul tau..refuzand sa il mai paraseasca vreodata.Esti infectat deja, dar e prea tarziu sa iti dai seama de asta.Lacrimile din ochii mei isi sudeaza azi izvorul.Unele lucruri se intampla doar pentru simplul fapt ca “asa trebuie” si tot ce ramane in urma e mult praf si durerea unor sentimente sterse.

Uneori imi place sa cred ca stelele sunt asemeni lacrimilor.De ce?Pentru ca atunci cand o stea cade, un suflet isi paraseste trupul, iar atunci cand lacrimile curg, sufletul moare incetul cu incetul.

J'ai besoin de toi...

Nu-ti cer sustinere, iubire sau o vorba buna.Nu-ti cer nici macar sa imi fii alaturi pentru ca ai plecat si tu impreuna cu ei si am ramas singura.Eu si o lume hilara, creata de o imaginatie scarbita de banal.M-am saturat sa fiu mereu judecata de oameni care nu stiu nimic despre mine, dar isi dau mereu cu parerea despre cum mi-ar fi mie mai bine.Tu nu stii cum mi-ar fii mai bine!Mi-ai demonstrat asta in clipa in care ai plecat, fara sa te uiti inapoi.Nu stiai ca faptele se platesc intotdeauna cu sentimente?M-ai acuzat pe nedrept ca arunc vorbele intepatoare mult prea usor, fara motiv.Dar te-ai gandit vreodata ca doar asa imi pot ascunde durerea ce o numesc depresie?M-am saturat sa pleci mereu!Unde esti cand am nevoie de tine?Te-ai ascuns si tu cu ei in intunericul necrutator si astepti cu un zambet acru urmatoarea lacrima. Zilnic, descopar ca viata imi e asemeni unui spectacol.Cand sunt pe scena vietii afisez un zambet mistuit demult de durere dar atunci cand cortina se lasa, raman eu cu sentimentele mele seci.Le numesc seci pentru ca sunt asemenea unui fruct fara must.Amare si uscate.Te-ai intrebat vreodata cat imi e de greu sa inteleg ca acum apartii acelui monstru ce te mistuie?M-ai inlocuit cu un monstru.Mi se pare absurd sa ai orgoliu cand vine vorba de prieteni.Mi se pare absurd sa iti alungi prietenii cand ti-e greu, cand ei ar trebui sa fie cei care te ajuta sa te ridici atunci cand cazi.Ai ales sa ma alungi, sa renunti la tot pentru a nu stiu cata oara.Ai senzatia ca voi fi mereu aici pentru tine?!Cand tu nu esti acum langa mine!Spune-mi cand te strig ma auzi?Ce simti cand imi vezi lacrimile cum curg?De ce taci?Timpul se scurge printre degete.Retine:El nu iarta pe nimeni!

Why Does My Heart Feel So Bad?

Dulce fantasmagorie..nu ai fost altceva decat o alta dezamagire.

Cuvintele i-au sfasiat sufletul, iar vantul rece l-a imprastiat departe in o mie si una de zari.Vocea dura i-a patruns adanc in simtire si tremurul s-a instaurat in toata fiinta ei.Lacrimile au inceput atunci sa curga pe obrajii ei fierbinti, unindu-se intr-un singur sir, surd, innabusit, trist.Ce s-a intamplat?Unde s-au ascuns acele sentimente demult apuse dar atat de vii?De ce cuvintele i-au distrus sufletul?De ce se simte atat de goala in interior?De ce nu poate mima niciun gest, de ce tace, de ce ofteaza, de ce nu mai poate simti nimic?Nu mai intelege nimic din tot ce a fost.Dar..ce a fost?

light.

Nu indraznea sa ii spuna nimic.Buzele ii erau parca sudate, gandul ii era incolor…si glasul nu avea ton.O lovise puternic parfumul lui ametitor. Gandul lui a prins glas pe buzele ei si acum ea stie..ca el ii intoarce arcul din privire.Amintirile persistente nu ii dadeau pace.Simtea cum fiecare cuvant elucideaza misterul simtirilor ei.Simtea cum glasul i se innoada de fiecare cuvant al lui.Simtea cum inima ii bate puternic, gata in orice clipa sa ii sara din piept.Simtea ca nu mai e stapana demult pe propria ei fiinta.Gandul ii zbura repede departe..in departare, iar pe geam zarea acum doar casele adormite in intunericul ce domnea.Ma intreb ce ai face daca zilele s-ar innora sub ochii tai si nu ai putea sa le opresti, nu ai putea sa le cosi de o raza de lumina.Ce ai face daca toate sperantele s-ar scufunda intr-un ocean de regrete?Si ce ai face daca ai simti cum inima se sfarama de dor?Ai sufla praful regretului si te-ai multumi cu amagirea?Sau ai trece peste toate, cu un larg zambet pe fata?Ar reda el ce simti cu adevarat, sau l-ai folosi pe post de masca si ti-ai ascunde toata durerea din suflet in spatele ei?Daca ar fi sa aleg, ti-as spune ca as merge mai departe, as trece peste toate.Nu conteaza ce as simti, pentru ca oricum nu vei stii.

Inima i se lumina de speranta, iar ochii I se umplura de lacrimi.Buzele ii erau uscate, albe din cauza aerului usor fierbinte.Spera ca intr-o zi tinutul adormit va prinde viata chiar sub ochii ei mirati.Simtea cum totul se atarna de un fir de speranta.Stia ca totul depinde doar de gandul ei.Dar acum gandul ii era defect,si nu stia ce va alege maine.Avea de ales intre lacrima si zambet.Eu i-am spus sa aleaga zambetul, dar mi-a spus ca nu are cheia propriilor sentimente, si ca nu poate controla ceea ce simte.Ar vrea sa se minta, dar am incurajat-o si am rugat-o sa nu isi ucida si ultima speranta.Mi-a promis ca o va pastra mereu alaturi de ea…la fel ca toate amintirile ce au trecut de atatea ori prin fata ochilor ei.

Era atat de concentrata incat nu mi-am permis sa ii intrerup sirul gandurilor incurcate.Dar dintr-o data m-a privit cu ochii mari, plini de speranta si m-a facut sa ii zambesc usor.”Sunt curioasa sa aflu povestea ta.”i-am spus in soapta.”Povestea mea e uitata de toti.Nu vezi cat praf s-a asternut acum peste mine?Simt ca ma sufoca.Simt ca am devenit si eu o amintire, la fel ca si ea.Dar nu cred ca am o poveste, din moment ce nici eu nu mi-o amintesc.”Se intoarse din nou la geam, de data asta mai dezorientata, nestiind ce drum sa aleaga.I-am sugerat sa aleaga optimismul, dar mi-a spus ca e in antiteza cu numele ei, si ca alaturi de persoana ei formeaza un oximoron.Am preferat sa tac, sa o las singura cu gandurile ei imprastiate.Ma simteam neajutorata in fata simtirilor ei atat de profunde.Vroiam sa o ajut, simteam ca asta e menirea mea, dar nu stiam cum, simteam ca nu am suficienta forta.Si ea nu stia sa isi lase sufletul deschis pentru ca eu sa incerc sa ii vindec ranile.As fi incercat, daca mi-ar fi permis.Sper doar sa castige propria ei lupta, care se tine chiar intre simturile si ratiunea ei.Sper ca ratiunea sa fie condusa de simturi de data asta, si sa o ajute sa isi lumineze propriul drum.Pentru ca de drumul ales acum, va depinde intreaga ei existenta…iar viitorul va reinnoda o imagine de mult stinsa.

Voi spulbera ultima urma a luminii si voi lasa noaptea sa isi faca efectul, tocmai pentru ca nu doresc sa ii rapesc nici macar o firimitura din misterul ce il degaja.

memories...

Am imprastiat morfina din ochii tai, si ti-am alungat teama din privire.Am raspandit soapte departe, pentru ca tu sa le auzi in noapte.In abisul din inima ta, am gasit speranta.Ea mi-a luminat drumul spre tine.Te-am gasit pentru a te pierde, si am cazut in oceanul infierbantat al regretului.Regretul mi-a luminat altarul de spini, si asa am cunoscut inconstienta, frigul si teama.M-am intalnit apoi cu vina, care mi-a reamintit ce odata am gresit.In drumul meu, m-am intalnit cu dorul care mi-a sfasiat in mii de bucati trupul si mi-a imprastiat sufletul in mii de zari.Am fost aruncata in paharul uitarii si m-am pierdut in ochii tai nedrepti.Am vrut sa scap dar am fost prinsa de vraja lor.Am ramas priozniera mult timp,si am evadat cand tu nu m-ai mai privit.Daca te-ai reintoarce, probabil as fi captata iar de stralucirea lor.Am zarit in drumul meu, dezamagirea, care mi-a spulberat fiecare vis.Nu am permis insa ca zambetul sa-mi fie sters.In spatele lui insa se ascunde sfioasa speranta...