tu ai constiinta?

Si s-au schimbat atatea…

Si inca…

Si totusi…

Dar poate…

Timpul asta ucide tot ce am mai de pret.Captiva intr-un spatiu in care ma regasesc pe zi ce trece mai putin, fortata sa ma confrunt cu zambete frante si idei mult prea fixe, cu suflete plate.

Si ce te uiti la mine cu ochii astia goi?Tu nu stii cum e defapt!Prea prins in lumea ta…si eu prea prinsa in lumea mea.Nu-mi cere sa te inteleg, eu nu ti-am cerut decat un singur lucru si promisiunile tale au ucis totul!TOT.Acum e doar cenusa si urmele pasilor greoi adanc intiparite in ea.

Am inchis usa amintirilor, dar au navalit toate afara si greutatea lor inca ma apasa.Le-am dat foc si mirosul lor inca ma bantuie.Le-am acoperit cu un parfum dulceag si ochii mi s-au umplut de lacrimi.

Si tu ai amintiri, dar amintirile tale se pierd odata cu tine.

Resentimente, regrete, amagiri…cu totii le simtim gustul cel putin o data, dar de cele mai multe ori fara voia noastra.Ce importanta mai are?

irosire.

Si ar mai fi multe de spus, dar ce rost ar avea?...

si parca...

Din greseli invatam.Dar orice greseala facuta de doua ori este o irosire a vietii.E mult mai usor sa afisezi un scut, sa pretinzi ca esti altcineva in fata oamenilor pe care ii minti fara sa clipesti.Dar nu…nu e asa!In adancul tau stii ca nu e asa, nu te poti mintii singur, doar nu esti atat de ipocrit!Doar ca vine ziua aia cand te dezamageste ce vezi in oglinda.Dar esti chiar tu…

Si tu preferi calea mai usoara?Cu totii o preferam, cel putin o data!

Anii sterg tot.Timpul ia tot.

Ma invart intr-o lume nebuna, nebuna de tot!O sa repet pentru a nu stiu cata oara ca am obosit. Am obosit!!!Tu nu?

manifest.

regasire

 Azi vreau sa cred ca nimic nu e intamplator, ca totul se intampla cu un motiv.Azi vreau sa urlu de fericire, sa ma imbat cu vorbe de dor, sa pasesc timida spre sufletul tau…care inca mai are deschisa o fereastra spre mine.Stiu, simt.Azi vreau sa ratacesc inca o data pe strazile gandului tau meschin, pentru ultima data sa iti simt parfumul dulceag, ametitor, enervant.Azi vreau sa te amagesc, sa imi desenezi soapte in privire si sa iti uiti numele.Sa uiti cine esti pentru o clipa…si cand te voi lamuri cine esti, plansul sa iti inunde durerea, sa iti spele sufletul murdar de regrete…sa iti arat calea si sa te alung.Sa iti gasesti drumul tau, iar eu pe al meu.Sa ne regasim mai increzatori peste ani si sa avem puterea sa ne zambim ca alta data.Aceleasi glume, aceleasi rautati, aceleasi!…stii tu, doar tu.Stiu ca zambesti.Printre randurile mele ai invatat de mult sa citesti, sa ma redescoperi de fiecare data, altfel.Ai fi surprins sa aflii cate din gandurile mele s-au metamorfozat in soapte…iar apoi in cuvinte…si cuvintele in fapte.Fiecare pe drumul lui, neclar si inca in ceata…nu voi uita nimic, dar voi arunca totul.Vechiul drum inca il mai zaresc.Era presarat de atatea vise…pe noul drum insa am gasit mult scrum…visele s-au transformat intre timp in scrum si…nestiind, nerecunoscandu-mi visele…am lasat vantul sa le sufle…si le-am pierdut!Nu a durat mult si s-a instalat ceata, neantul.Acum ratacesc.Azi ti-am desenat un zambet.Azi colectionez zambete.

Tu straine spune-mi, ce colectionezi azi?