luni, 21 decembrie 2009

o zi din viata ei

Ochii ei sclipeau din cauza lacrimilor ce stateau sa cada,iar buzele ei ardeau de durerea provocata de privirea lui.Era la doi metrii de ea si totusi atat de departe.Alteia ii zambea acum spunandu-i exact aceleasi lucruri in care ea crezuse acum o luna.O durea.Privirea lui o strafulgera.O privea,dar zambea pentru cealalta.Stia cat o doare.Si se hranea cu durerea ei.Se bucura de victoria obtinuta.Ea se inrosi de nervi si rase tare si isteric,doar pentru a-i atrage atentia asupra ei.Era atat de evident cat isi dorea sa fie ea in locul celei de langa el.Ar fi facut un pact pana si cu diavolul sa ii dea o lectie,si in acelasi timp sa il faca sa se intoarca la ea resemnat si umilit.Ar fi dorit sa ii coordoneze destinul,sa fie marioneta ei,sa ii citeasca gandurile.Dar nu putea.O enerva zambetul acela ironic si poate aruncat in scarba pentru a-i arata cat de neimportanta e.

feelings

Ce e ciudat acum? E mirosul puternic imbibat adanc in suflet…in simtire…in aerul pe care il respir si care nu si-a pierdut intensitatea nici acum.Si nu stiu de ce dar gandul imi zboara tot mai des la ceva din trecut. Nu stiu exact daca e un lucru sau o persoana daca e modul de gandire al unei persoane speciale pe care poate nici nu o cunosc dar cred ca o cunosc,cred ca o inteleg dar nu o inteleg,cred ca ii sunt aproape dar simt ca ii sunt mai mult departe sau poate…ii sunt doar o amintire a unor vremuri ce au trecut pe nesimtite si fara sa isi dea seama.Nu trebuie sa stie nimic despre mine,pentru ca in simtirile mele se citeste totul.Acel joc de priviri,acel zambet furat totul parca intamplator…natural si pe fuga.Mereu in graba,in trenul vietii uitam sa surprindem intensitatea momentelor cu adevarat importante.Si ma intreb daca acum am devenit si eu amintirea lui,sau daca inca exist undeva.E ciudat cum poate o persoana sa te faca sa te gandesti la ea.O persoana complicata.Un personaj nehotarat,un personaj de care nu stii prea multe,caruia nu ii poti citi gandurile,care te vede si te uita,care te observa si te evita,care iti e aproape dar in acelasi timp departe.Un personaj….din romanul meu.Roman in care eu sunt personajul principal,dar altul e naratorul.
Cateodata mi-as dori sa intru in mintea ta.Sa aflu ce gandesti si sa iti coordonez visele.Sa fiu unul dintre ele.Sau poate nu… .
Alteori as vrea doar sa ma pot bucura de zambetul tau zilnic.M-as multumi cu asta.Dar oare…te voi mai vedea vreodata?Pe tine…suflet calator care vii si dispari?Care nu ai o destinatie anume…ai doar un scop enigmatic pentru mine…ai doar un rol nestiut de mine?
Imi doresc sa dispar si sa apar,sa ma vezi si sa tresari,sa imi zambesti iar.Sa fiu pentru o zi un fluture…poate asa voi invata sa ma bucur de fiecare moment al acestui nesfarsit film…nesfarsit roman…care pare ca nu are o ultima fila.
De ce tot ce construiesc azi…maine se darama…de ce acum ma hranesc traind in ruinele trecutului?Al zilei de ieri…sau chiar si al timpului de acum cateva ore?
De ce trebuie sa dispari?
Pari o iluzie…o fantoma care nu imi da pace si ma urmareste asigurandu-se ca nu voi reusi sa uit nimic…nimic.
Dar nu stiu…nu stiu nimic acum.Nimic e ceea ce vreau sa stiu acum.

joi, 10 decembrie 2009

...



Vreau sa uiti ce a fost.Sa ma uiti si sa ma regasesti.Sa ma privesti cu alti ochi,sa imi zambesti cu alt zambet,sa ma strigi cu alt glas.Sa ma remarci iarasi in multime si sa iti par deosebita.Sa te indragostesti din nou…sa ma redescoperi zilnic si totodata zilnic sa ma adori….


joi, 26 noiembrie 2009

true friends are like diamonds


Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea.Cei care mereu mi-au zis cand gresesc,dar niciodata nu m-au descurajat…nu m-au judecat,nu m-au vorbit de rau,nu mi-au impus sa ma schimb.Ei m-au lasat mereu sa plec,sa evadez la orice ora si oriunde stiin mereu ca ma voi intoarce la ei cu ganduri noi.

Niciodata nu mi-au frant aripile.

“Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân... înseamnă că n-au fost.”

Mă bucur că te-ai întors, că te-am revăzut, că m-ai recunoscut în mulţime, că mi-ai zâmbit aşa cum făceai mereu. Mi-aduc aminte.
N-aş putea uita vreodată.
Nimeni, niciodată, nu-ţi va putea lua locul.

Voi fi aici mereu pentru tine.Nu trebuie sa imi promiti ca vei face la fel.Stiu asta si fara sa imi promiti.

Lasa-ma sa visez,sa ma bucur sa plutesc,sa sper,sa iubesc,sa ma regasesc,sa cant,sa ma joc si sa rad.Lasa-ma sa fiu eu…asa cum sunt!

the girl next door


Se uita pe geam plictisita.
Uitare…amintire…s-a inchis o usa dar poate alta urmeaza sa se deschida.A fost aici,si-a facut datoria,iar acum pleaca.Tot ce ramane in urma ei e amintirea.
Dimineata:frig,remuscare,regret.
Isi doreste sa evadeze,sa uite de toti si toate.
Azi n-are chef de nimeni!

“Ce te uiti asa la mine?Pleaca!Da …tu! Ce te uiti asa la mine?Nu ti-am spus…privirea aia nu ma mai impresioneaza.Asa ca …ia cu tine amintirile si lasa-ma.Nu te vreau!Da…nu te mai vreau.Ia tot…iti las tie…tot trecutul.Pastreaza-l.Ai grija de el..poate candva il voi vrea inapoi.”
II suna telefonul…poate pentru ultima data raspunde,insa termina repede ,scurt,apoi il "arunca".O noua viata o asteapta acum.O viata in care ea va fi pe primul loc,cum el era odata.

Tarziu…cineva suna la usa.Raspunde:

“Ea: Ce vrei?

El: Sa vorbim…

Ea: Nu mai avem ce sa ne spunem.Ai avut sansa ta si ai irosit’o.

El: Te rog sa te mai gandesti.

Ea: Nu am la ce.am alergat destul pentru tine…pentru noi.Am obosit.Acum e randul tau sa alergi pentru ceea ce numeam candva “noi”.”

Vrea sa uite…priveste adanc in trecutul ei si constata cu uimire ca a lasat prea multi ani in urma…pierduti fara rost.Dar nu-i nimic.A pierdut ceva ce nu i-a mai trebuit.Si privirea aia era chiar suparatoare,cum reusea mereu sa o copleseasca,cum reusea mereu sa ii dea intreaga lume peste cap.
Acum rade…viseaza…si rasufla linistita.
Lumea e a ei…nu conteaza cati o vor!...
Pentru ca stie…nimeni nu are acel ceva pe care doar ea il are si stie ca el nu il va mai gasi la nimeni .
Tranteste usa si pleaca.Lasa totul in urma ei.Totul…

old times


Plansul ei se prelinge prin receptor pana in sufletul lui obosit.El...ii intinde o mana fals prietenoasa..desi ar vrea sa ii reproseze...: E numai vina ta!Se simte vinovat..Oare cine a gresit?Oare cine sufera cu adevarat?Oare cine pe cine minte?

Ea..nu o sa ii mai ceara pe un ton rugator..o sa ii impuna..si nu o sa mai lase loc de discutii..chiar daca doare.O sa o urasca..o sa o evite..o sa ii dea dreptate..dar o s-o lase sa plece..asa face mereu cand ea nu mai poate rezista...asa e el..si daca pana acum nu s-a schimbat..nu se va mai schimba..renunta prea usor..tipic lui.

O va primi inapoi cu bratele deschise,daca ea va dori asta..si desi sufera nu va face nimic sa o aduca inapoi.O va lasa pe ea sa decida asta!..Simplu..stii de ce?Pentru ca asa e el.

Mici pedepse,putine ironii,lipsa cuvintelor,indiferenta..toate astea ii vor aminti ca a gresit si ca si-a pierdut dreptul de a mai lua si cere hotarari importante.

Nu va fi vina ei..ci a lui.Ea stie foarte bine ca el nu se schimba pentru oameni ci le cere sa il accepte asa cum e.Din partea ei totul e simplu.A gresit si nu are voie sa ierte,amana pedeapsa..asteapta ca el sa isi inteleaga greseala..il asteapta sa isi revina..are rabdare..mereu a avut.Dar stie ca daca nu ar fi luat masuri acum,totul ar fi devenit un esec ce i-ar fi facut pe amandoi sa sufere.Chiar daca i-a zdruncinat bine de tot increderea in sine...si chiar daca sufera..va deveni mai puternica...Sa fim seriosi..in cine sa mai creada?

E prea copil...

"- Si dupa ce a lasat-o sa plece, ei ce i-a mai ramas de facut?

- Nimic. A inceput doar sa moara cate putin."

Ea a incercat sa il schimbe,insa in zadar.S-a schimbat pentru el..si el..in loc sa aprecieze asta...a lasat-o sa plece de fiecare data cand ea se plictisea de certurile ce devenisera parca o rutina.

El nu stia ca atunci cand iubesti nu renunti!Mai ales cand stii ca sentimentu` e reciproc.

Ea..s-a saturat sa faca "totul"..avea nevoie de o dovada ca si el simte la fel..si un astfel de moment era cel mai indicat.A pierdut inca din momentu` cand a sperat ca va fi mai bine.

Acum..nici macar nu mai stie ce simte,nu mai are lacrimi nu mai are forta.A trecut ceva timp de atunci,s-a saturat sa astepte..si in fond..stie ca el nu va face nimic sa o aduca inapoi.Si stii de ce?Simplu..pentru ca asa e el!

Indiferenta lui ii provoaca alergie..si tot ce au trait impreuna ii lasa un gust dulce amarui.Tot ce stie ea acum e ca isi vrea zambetul inapoi...stii ?Tu erai motivu` pentru care ea zambea.

Au ramas amintiri ce dor..au ramas in urma copiii aia doi ce se iubeau..a ramas in urma el..a ramas in urma ea.Rosu si verde, albastru si galben,toate celelalte culori si nuante ii sunt straine de la o vreme. Vede totul doar in alb si negru, lumea toata e cuprinsa intre aceste doua granite.Nonculori, cuvinte goale, sentimente ce ii mai provoaca doar durere. Dar el..va ocupa mereu un loc special in inima ei.Insa azi..

Azi..se duce la dracu` si n-are chef sa traga pe nimeni dupa ea!

~~pentru EL~~