magic.

Nu a mai ramas nimic acum.Vantul a avut grija sa nu mai ramana nimic.Apa a avut grija sa spele noroiul din suflet.Dar  a uitat ca sufletul era facut din noroi…si atunci a distrus totul.A ramas umbra.Dar a fost acoperita rapid de noapte.Noaptea a fost distrusa de soare…si soarele la randul lui a fost pedepsit de luna.Si povestea poate continua…dar nu vrea.Poate pentru ca a obosit sa se lase citita de atatia straini neincrezatori in magia ei.

Tot ce vede...sunt doar iluzii si aluzii ca lumea a murit si naste alta.

"Anomalii"

"Pentru cineva ca mine, viata e o lupta pentru a recupera ce mi-au luat privirile altora.Cel mai inalt ideal la care putem spera e sa vedem lumea asa cum apare ea in visele unui orb." ["Anomalii"-Joey Goebel]

poveste...

Privita din exterior lumea ta parea cu totul altfel.Parca in spatele zambetului afisat in graba se ascundea o poveste ce semana atat de bine cu a mea.Si privirile insistente au fost primul pas…si au urmat altele.Si usor, usor mi-ai deschis mai intai o fereastra catre lumea ta…ca mai apoi sa ma poftesti inauntru.Sa-mi soptesti ca ai vrea sa raman o vreme.Dar eu nu am putut sa raman.Uitasem sa inchid portile lumii mele care nu se contopea cu lumea ta.Si atunci s-ar fi declansat un razboi ce s-ar fi hranit cu furii surde.Iar eu…eu nu renasc din ura, nu ma imbat cu furii, nu alung iluzii cu vorbe cum faci tu.Eu renasc din propria-mi durere, ma imbat cu senzatii si nu creez iluzii.Eu te alung pe tine…

another day...

Cu zambetul stins pe jumatate si cu ochii negrii plini de resentimente, se indrepta spre aceeasi cafenea pustie.Isi citea mereu cu atentie toate mesajele si isi savura in tihna cafeaua.Cerceta fiecare trecator, dar se lovea mereu de bariera de lacrimi, care ii inundau chipul.Isi musca buzele pana simtea cum sangele sta sa curga si de fiecare data pleca inainte sa fie vazut de cineva cunoscut. “Nu vrei sa intrii in mintea mea.E un loc infricosator...”

Daca i.am elimina din viata noastra pe toti cei care ne.au gresit, am ramane singuri...

aprilie.

Un zambet amar si o soapta in noapte.Doar asta a mai ramas..si nu, nu-i nimic de reparat.

Muzica creeaza haos.Muzica invadeaza simturile rapid si ireversibil…si o furie surda pune stapanire pe noi.

Nu mai ierta, nu mai uita.Pastreaza totul. In vacarmul ala de sentimente si clipe patate cu o vulgaritate iesita din comun alcatuita din detalii te-ai pierdut de atatea ori.Si sufletul tau, e fara indoiala bolnav de moarte.E mutilat de regrete si tu nu poti face nimic sa schimbi asta.Nimic.

Si eu ma simt tot mai mica in fata necuvintelor…

ipostaze.

Zbor, ma indepartez de tine, ma apropii...ma indepartezi usor, dar ma chemi repede inapoi.Un joc de priviri, joc de cuvinte, amestec de sentimente.Nimic mai mult.Daca as putea descrie sublimul...sau macar acest sentiment inefabil...cuvintele ar fi prea mici, cuvintele ar pali in fata senzatiei.Ma dedublez, trec prin diferite stari, ma hranesc cu fiecare moment de fericire[fie ea si aparenta].Ma detasez de toti si toate, e o stare aparte, pe care am uitat-o de multa vreme si acum s-a instalat in sufletul meu morbid fara sa fie chemata.Dar stia ca o astept de mult timp...si uitase sa mai vina.Acum ca e aici, imi hraneste suflul lipsit parca de vlaga, ma invaluie intr-un parfum atat de drag mie si gustul amar pe care mi-l lasa nu ma poate rani.El imi ofera in schimb un zambet pierdut...in care ma pierd...ma pierd..ma pierd!...
"Spune-mi copila cu gandul la stele...
Unde e jocul din visele mele??"

undeva, candva...

Si ma uit in ochii tai si iti spun "Da...au fost vremuri mult mai bune ca acum".Au fost vremuri si mai rele, de ce sa mint?Dar au trecut si acum mi le reamintesc;tot ce mi-a ramas e un zambet amar.Si ma intreb la ce bune toate etapele prin care suntem sortiti sa trecem daca repetam aceleasi greseli?
Cu umarul gol, cu zambetul sec...
Cu pasii marunti, cu glasul stins...
Cu un dor nebun de vremuri de mult apuse.[liceu...]
Intr-o zi lucrurile vor sta altfel, intr-o zi o sa zambim impreuna!
Si timpul parca se oprise...dar ceasul ticaia enervant.