joi, 12 mai 2011

poveste...


Privita din exterior lumea ta parea cu totul altfel.Parca in spatele zambetului afisat in graba se ascundea o poveste ce semana atat de bine cu a mea.Si privirile insistente au fost primul pas…si au urmat altele.Si usor, usor mi-ai deschis mai intai o fereastra catre lumea ta…ca mai apoi sa ma poftesti inauntru.Sa-mi soptesti ca ai vrea sa raman o vreme.Dar eu nu am putut sa raman.Uitasem sa inchid portile lumii mele care nu se contopea cu lumea ta.Si atunci s-ar fi declansat un razboi ce s-ar fi hranit cu furii surde.Iar eu…eu nu renasc din ura, nu ma imbat cu furii, nu alung iluzii cu vorbe cum faci tu.Eu renasc din propria-mi durere, ma imbat cu senzatii si nu creez iluzii.Eu te alung pe tine…

3 comentarii:

  1. si daca ai putea privi din interior?...cred ca nu ar mai exista prietenii

    RăspundețiȘtergere
  2. ce n'as da sa am puterea sa alung ce-mi face rau...
    superb !

    RăspundețiȘtergere
  3. alex : eu nu ma refeream la prieteni :)

    RăspundețiȘtergere