passion pour chocolat: septembrie 2010

vineri, 24 septembrie 2010

Prince Charming

Erai in visele mele de fiecare data.Dar niciodata nu ma lasai sa iti vad chipul.Plecai intotdeauna inainte ca visele sa devina realitate si te ascundeai prin gandurile mele cele mai confuze.De fiecare data cand adormeam, te intalneam, dar dispareai odata cu soarele care isi trimitea in fiecare dimineata razele puternice sa imi bata in fereastra.Nu te-am mai visat de mult timp.Poate ca basmele ma rapisera prea mult in lumea lor…iar acum noul Fat-Frumos contemporan s-a transformat mai degraba intr-un Don Juan mult prea evoluat.Sau poate ca tu ai disparut in momentul in care eu am incetat sa cred in basme, in povesti?Sa fie oare neincrederea mea cea care te-a distrus?Existenta ta e un mit si acum soarele nici macar nu mai ma deranjeaza cu razele sale indraznete.Parca nu mai e la fel de puternic de cand tu ai plecat sa ratacesti in alte vise.

Acum ascult sunetul ploii cum se izbeste violent de asfaltul rece.Asculta si intelege.Pentru ca daca fiecare strop ar fi un gand ratacit, asta nu ar insemna ca el se destrama, se pierde?Nu e pacat?Asculta cu atentie…

sâmbătă, 18 septembrie 2010

if you...

Search Video Codes

vineri, 17 septembrie 2010

let's play the game!

Bine ai revenit Tradare!Nu te asteptam asa curand.Sincera sa fiu…m-ai surprins.Dar nici tu nu te asteptai sa nu te mai spele ploaia de lacrimi nu?Esti murdara, du-te si supara pe altcineva.Mie nu imi mai pasa.Eu am obosit sa te curat de fiecare data si sa te primesc cu atata inconstienta sa imi infectezi ranile.Eu am doar cicatrici.Nu mai ma poti ucide.Pe mine m-ai ucis cu fiecare vizita a ta, lent, dar mi-ai oferit o moarte sigura!Eu nu mai simt nimic.Eu vreau sa ma bucur de viata asa cum e ea, nu sa o irosesc imprietenindu-ma cu tine.Du-te si spala-ti nerusinarea in alta parte, acolo unde roata se intoarce in favoarea mea.Dispari, n-auzi?

Si m-am intalnit apoi cu ea, cu Sadness si era zambitoare stiti?Era chiar hotarata sa lupte cu propriul ei destin, sa-si invinga tristetea si sa rada in nas dezamagirilor.Mi-a mai zis ceva Sadness…mi-a zis ca daca ma intalnesc cu voi, prietenii ei care nu ati fost acolo cand a avut nevoie de voi sa va transmit ca daca o cautati si nu o sa va raspunda, sa nu insistati.Lasa-ti cuvintele de o parte.E satula de cuvintele voastre minicinoase. Si mai e ceva, daca va e dor de ea, nu o s-o mai gasiti niciodata.Ea a murit, voi ati ucis-o!

Bun venit Nepasare!Te asteptam de atata vreme.Vino si instaleaza-te in lumea mea.Te declar regina!Ai adus cu tine un strop de Ura.Dar nu o vreau, poti sa o iei de aici.Ura e o forma de a arata ca iti pasa.Iar eu nu am forta sa imi mai pese.Adu-ti sora mai bine, adu Indiferenta.Veti domina perfect lumea mea.Daca ati stii cat v-am asteptat…daca ati stii…

joi, 16 septembrie 2010

poveste de toamna.

"A: poi nu te mai gandi
A: pune toate gandurile intr-un cufar si arunca-l in apa
A: inainte sa adormi
I: u asa faci?
A: nu prea nimeresc oceanele
A: si ramane tot pe uscat"

Multumesc!Ai castigat un zambet de al meu, oferit cu drag, ca de fiecare data!>:D<

duminică, 12 septembrie 2010

si atunci de ce?...

Si atunci de ce mai stai?Si de ce sunt tot eu…in aceleasi asternuturi moi?Si atunci de ce tot ce simt e parfumul tau in parul meu?De ce ma sufoc?De ce tu taci?...

Imi pierd privirea in razele soarelui si ma metamorfozez intr-una din ele.Astept cu nerabdare ploaia, tocmai pentru ca doar ea poate calma sufletele, doar ea poate stinge focul.Daca as putea sa-mi cant fericirea, ar iesi un cantec trist, tocmai pentru ca eu nu cred in fericire, desi uneori o simt si am senzatia ca e infinita.Refuz sa las durerea sa imi mistuie ce a mai ramas din suflet si refuz sa imi las zambetul sa se pateze din nou cu regrete dulci si amagitoare.Aleg sa ma pierd din nou in lumea asta nebuna, sa ratacesc si sa ma regasesc…sau mai bine te las sa ma gasesti?

vineri, 10 septembrie 2010

september

Aceste nostalgii ce parca nu isi au rostul si parca nu imi apartin s-au instalat atat de puternic in sufletul bolnavicios si plin de sentimente inefabile.Durerea e cea care ne anihileaza si gandurile inspaimantate isi gasesc refugiul in constiintele incarcate.Insa era o voluptate stenica cea care ma imbia spre visare si imi purta imaginatia spre tinuturi noi, dornice de a fii descoperite.Era un amestec bizar ce se contopea intr-un singur suras si se pierdea cu un nou apus.Ma indepartam, dar eram tot mai aproape…si nu stiam asta.