tu ai constiinta?

Si s-au schimbat atatea…

Si inca…

Si totusi…

Dar poate…

Timpul asta ucide tot ce am mai de pret.Captiva intr-un spatiu in care ma regasesc pe zi ce trece mai putin, fortata sa ma confrunt cu zambete frante si idei mult prea fixe, cu suflete plate.

Si ce te uiti la mine cu ochii astia goi?Tu nu stii cum e defapt!Prea prins in lumea ta…si eu prea prinsa in lumea mea.Nu-mi cere sa te inteleg, eu nu ti-am cerut decat un singur lucru si promisiunile tale au ucis totul!TOT.Acum e doar cenusa si urmele pasilor greoi adanc intiparite in ea.

Am inchis usa amintirilor, dar au navalit toate afara si greutatea lor inca ma apasa.Le-am dat foc si mirosul lor inca ma bantuie.Le-am acoperit cu un parfum dulceag si ochii mi s-au umplut de lacrimi.

Si tu ai amintiri, dar amintirile tale se pierd odata cu tine.

Resentimente, regrete, amagiri…cu totii le simtim gustul cel putin o data, dar de cele mai multe ori fara voia noastra.Ce importanta mai are?

irosire.

Si ar mai fi multe de spus, dar ce rost ar avea?...

si parca...

Din greseli invatam.Dar orice greseala facuta de doua ori este o irosire a vietii.E mult mai usor sa afisezi un scut, sa pretinzi ca esti altcineva in fata oamenilor pe care ii minti fara sa clipesti.Dar nu…nu e asa!In adancul tau stii ca nu e asa, nu te poti mintii singur, doar nu esti atat de ipocrit!Doar ca vine ziua aia cand te dezamageste ce vezi in oglinda.Dar esti chiar tu…

Si tu preferi calea mai usoara?Cu totii o preferam, cel putin o data!

Anii sterg tot.Timpul ia tot.

Ma invart intr-o lume nebuna, nebuna de tot!O sa repet pentru a nu stiu cata oara ca am obosit. Am obosit!!!Tu nu?

manifest.

regasire

 Azi vreau sa cred ca nimic nu e intamplator, ca totul se intampla cu un motiv.Azi vreau sa urlu de fericire, sa ma imbat cu vorbe de dor, sa pasesc timida spre sufletul tau…care inca mai are deschisa o fereastra spre mine.Stiu, simt.Azi vreau sa ratacesc inca o data pe strazile gandului tau meschin, pentru ultima data sa iti simt parfumul dulceag, ametitor, enervant.Azi vreau sa te amagesc, sa imi desenezi soapte in privire si sa iti uiti numele.Sa uiti cine esti pentru o clipa…si cand te voi lamuri cine esti, plansul sa iti inunde durerea, sa iti spele sufletul murdar de regrete…sa iti arat calea si sa te alung.Sa iti gasesti drumul tau, iar eu pe al meu.Sa ne regasim mai increzatori peste ani si sa avem puterea sa ne zambim ca alta data.Aceleasi glume, aceleasi rautati, aceleasi!…stii tu, doar tu.Stiu ca zambesti.Printre randurile mele ai invatat de mult sa citesti, sa ma redescoperi de fiecare data, altfel.Ai fi surprins sa aflii cate din gandurile mele s-au metamorfozat in soapte…iar apoi in cuvinte…si cuvintele in fapte.Fiecare pe drumul lui, neclar si inca in ceata…nu voi uita nimic, dar voi arunca totul.Vechiul drum inca il mai zaresc.Era presarat de atatea vise…pe noul drum insa am gasit mult scrum…visele s-au transformat intre timp in scrum si…nestiind, nerecunoscandu-mi visele…am lasat vantul sa le sufle…si le-am pierdut!Nu a durat mult si s-a instalat ceata, neantul.Acum ratacesc.Azi ti-am desenat un zambet.Azi colectionez zambete.

Tu straine spune-mi, ce colectionezi azi?

i am...

Mi-a cerut candva cineva sa ma descriu in cateva cuvinte…dar nu reuseam sa le gasesc.Astazi se pare ca au venit singure la mine si sunt dornice sa se lase citite.

M-am plictisit sa tot sper ca vor veni perioade mai bune, cand de fapt am obosit de mult sa le astept.Sunt o persoana foarte rabdatoare, dar odata pierduta rabdarea, nu mai e cale de intoarcere.Sunt foarte glumeata si foarte autocritica, vesela cand sunt inconjurata de oameni care imi intretin bunadispozitie.Eu nu cred in dragoste care dureaza pentru totdeauna, in prietenii ce dureaza toata viata.Eu sunt de parere ca la un moment dat toti o luam pe drumul nostru si ramanem singuri pentru a ne gasi calea, menirea.Eu nu sunt genu` de om care iti indruga minciuni ca sa se puna bine pe langa tine!Nu!Eu iti zic ce cred si daca nu-ti convine nu am ce face, vreau insa sa tii cont ca nu zic nimic cu rautate.Nu as putea sa ranesc persoanele la care tin, desi uneori impulsivitatea pe care uneori mi-e greu s-o controlez ii raneste.Am si eu momente cand visez ca orice om cu ochii deschisi, dar eu imi alung visele, le sugrum, le ascund in colturile cele mai intunecate ale subconstientului, pentru ca cea mai mare temere a mea e dezamagirea.Mi-e teama ca voi avea parte de deziluzii si atunci renunt si la vise.Imi castigi increderea greu si o poti pierde foarte usor.Daca ai reusit sa imi castigi afectiunea, vei avea parte de ea pentru mult timp si chiar daca ma vei rani si nu voi mai avea vreodata puterea sa iti vorbesc deschis, nu voi avea niciodata puterea sa iti port pica sau sa te urasc.Din contra, voi incerca sa inteleg fara sa judec.Uneori cand sunt nervoasa imi ies cuvintele singure si nu am cum sa le controlez…din nou, impulsivitatea!Uneori invidiez oamenii fericiti, dar imi dau repede o palma si imi aduc aminte ca nimeni nu poate fi fericit pe deplin.E imposibil, cu totii avem carente si neajunsuri…fie ele sentimentale sau materiale.Asa ca tu, dragul meu/draga mea confident/a ar trebui sa stii ca eu sunt optimista doar in ceea ce ii priveste pe altii, cu mine aplic intotdeauna un pesimism dus la extrem.Prefer sa il numesc realism.Vreau sa retii doar ca daca ti-am spus ca te poti baza mereu pe mine, nu am glumit!Inca o poti face cu incredere.

Ar mai fi multe de spus…dar trebuie sa plec.Pe data viitoare!

ce conteaza cu adevarat?

Si te asezi pe o bancuta retrasa cu castile in urechi si cu muzica data la maxim.O alta zi banala in care privesti lumea care trece pe langa tine, dar nu stii incotro te vei indrepta.Te decizi sa te ridici si alergi haotic pe strazile inguste si mai pustii ca niciodata acum.Te gandesti ca ar fi cazu` sa te hotarasti unde te vei duce si ce vei face, dar nu gasesti un raspuns, nu iti mai pasa de nimic.Mergi pentru ca asa speri ca poate in drumul tau plin cu ganduri rastalmacite vei gasi raspunsul.Mai tarziu vezi oameni grabiti care te ocolesc si se uita ciudat la tine de parca le-ai sta in drum, vezi cupluri de indragostiti si zambesti, vezi copii fara nicio grija care inca sunt protejati de lumea basmelor si mergi mai departe.

Am obosit sa alerg.Ma asez si incerc sa imi asez gandurile, dar nu reusesc.Nu reusesc sa ma regasesc.Nepasarea si-a pus amprenta pe sufletul amortit.Si ce mai conteaza acum?M-am obisnuit asa.Mi-am dorit atat de mult sa reusesc sa ma detasez, iar acum m-am detasat mult prea rau…atat de rau incat nu mai reusesc sa gasesc calea, parca toate felinarele care o luminau altadata au disparut.Realizez insa ca cerul a ascuns mult prea repede oameni pe care i-am iubit, ranile sunt inca aici, le simt de fiecare data cand privesc cerul atat de senin.Sunt singurele rani pe care nu voi reusi sa le vindec niciodata, si timpul care aduce cu el praful nu reuseste decat sa le infecteze.Atat.Restul sentimentelor de regret, dezamagire sau chiar iubire sunt simple iluzii, pentru simplul fapt ca sunt efemere.Dispar, oamenii vin si pleaca din vietile noastre, nu ii putem invinui.Pur si simplu la un moment dat nu mai au ce sa ne ofere, ce sa ne impartaseasca, nu mai impartim aceleasi idealuri si pleaca singuri, ii alungam(desi uneori regretam) sau plecam.Lucrurile sunt simple. Odata pierduta fericirea aia de moment, monotonia e singura care isi face simtita prezenta.Restu` sunt stari de moment care alterneaza in functie de noi.Sunt putini oameni care conteaza cu adevarat si noi ar trebui sa fim in fruntea listei!