marți, 18 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
luni, 10 mai 2010
inconsolable
Trist.Realist.Ma faci sa uit cum e sa visezi.O parte din mine lipseste.Nu vreau sa stiu nimic de nimeni, nu vreau sa vad pe nimeni.Vreau doar un zambet, vreau doar un nou rasarit, pentru ca apusul meu e din ce in ce mai aproape.Vreau sa ma tii strans in brate, sa nu imi dai drumul, sa ma ajuti sa ma ridic din neantul numit realism dus la extrem.Dar tu ma ucizi cu fiecare cuvant morbid, ma imbeti cu fiecare suras, tu imi arati raiul ca mai apoi sa ma cobori in iad.Tu esti nedrept, tu esti egoist, tu esti un demon cu chip de inger.Iar eu..eu sunt o umbra a unui zambet, un zambet pe care tu il sugrumi cu fiecare privire.Ma retrag in lumea mea...
"Baby I don't wanna waste another day
Keepin` it inside, it's killing me
Cause all I ever wanted comes right down to you (to you)
I wish that I could find the words to say
Baby I would tell you, every time you leave
I'm inconsolable"
joi, 6 mai 2010
fairytale gone bad.
M-am trezit cu un zambet amortit, mi-am pus castile si am dat start viselor.Era totul asa cum vroiam, si ma pierdusem complet in lumea lor plina de culori, plina de tine.Daca nu am motive sa zambesc, imi las imaginatia sa zboare departe, chiar daca stiu ca e dureros cand revin la realitate.Vreau doar sa fiu fericita, nu-mi mai pasa de nimic altceva.Si am nevoie de atat de putine lucruri sa zambesc…incat uneori ma tot intreb de ce nu am nimic din ce m-ar putea face fericita.Constat cu dezamagire pentru a nu stiu cata oara, ca nimanui nu ii pasa, ca toti se prefac si toti te uita atunci cand gasesc altceva mai bun care sa te inlocuiasca.Viata e un permanent spectacol si invingatori sunt cei mai buni actori.Cei care nu se gandesc decat la propriul lor succes, la propria lor reusita, fara sa le pese daca vor calca in drumul lor pe alte vise.Pana voi invata sa fac la fel ca ei, raman cu acelasi zambet amortit, cu aceeasi melodie, cu aceleasi ganduri care ma poarta atat de departe...
marți, 4 mai 2010
back to black
Fericirea e cea mai dulce fantasmagorie.Nu am avut timp sa gust din cupa dulce a amagirii, pentru ca vantul rece m-a izbit prea puternic inapoi.Mi-a taiat rasuflarea si tot elanul.Mi-a cusut buzele, m-a legat la ochii si mi-a amestecat gandurile atat de tare incat tot ce imi amintesc sunt simple pasaje.Doar pasajele care merita pastrate adanc in suflet pentru ca doar asa voi reusi sa ma ridic.Nu o sa vars nicio lacrima meschina, si nu o sa ma imbat cu mirosul intepator al dezamagirii.O sa merg pe drumul plin de regrete, plin de amintiri, si o sa savurez fiecare moment ca si cum ar fii ultimul.Imi restrictionez inima.Nu are voie sa deschida usa nimanui si nu trebuie sa asculte decat ce ii dicteaza ratiunea.Fericirea nu exista, dar simt ca am intalnit-o pentru cateva secunde.A fost aici, am simtit-o cu toata fiinta mea si acum a disparut.Mi-a lasat insa o stare de melancolie pozitiva sinonima cu resemnarea si cu satisfactia ca pot merge mai departe atata timp cat nu am avut nicio iluzie care sa fie destramata.Nu am nici macar pretentia de a mai trai din nou sentimental asta aparte.De ce?Pentru ca trebuie sa ma bucur de ce am, atunci cand am, iar cand nu am inseamna ca imi e mai bine fara.
duminică, 25 aprilie 2010
era...
Durere, zambete, extaz, agonie, uitare, visare, dorinta, soapte.
Isi elibera sufletul prins puternic de trupul bolnav, isi injecta un zambet fortat si isi alunga toate gandurile.Privea peste umar dar tot ce vedea era un copil bolnav de ura, cu o privire indurerata si un zambet inghetat.Isi musca buza pana simti cum sangele sta sa curga, si merse mai departe.Isi inabusi toate lacrimile, toate iluziile.Se ferea de cutia Pandorei, dar stia ca darul perfid al acesteia, era generator de mari suferinte.Stia ca o urmarea mereu inefabilul.Se ferea de dezamagiri si tot ce intalnea in drumul ei era inrudit cu tradarea.
Era mai rau decat si-ar fi imaginat vreodata.
Era o durere insuportabila pe care nimic nu i-o putea lua, era un glas inocent ce o imbia doar la esec.
Era un suflet torturat care striga plin de dementa ca isi doreste libertatea.
Erau toate sentimentele ei calcate in picioare ce isi doreau razbunarea.
Era nodul ce ramase in urma gustului amar al sirului lung de depresii.
Era dorinta de a castiga razboiul cu propria-i fiinta.