sevraj

Ai descoperit jocul, si cu un simplu cuvant construiesti un labirint.Iti place drogul, si cu o singura suflare il inspiri adanc in trupul bolnav de ura.Ai invins moartea si i-ai insuflat viata, ai distrus-o si ai izgonit-o.Esti nemuritor, aripile te inalta mai departe de nori.Un singur fum lasi in urma…te pierzi in propriul tau abis.Tot ce ti-ai dorit a fost libertatea, acum nu mai te regasesti in lumea ta.O lume plina de manifestari violente, plina de priviri pline de resentimente, plina de trufii si orgolii frante in zbor.Unde e limita?

my tears dry on their own

Inca o tradare.Ce mai conteaza una in plus?E ciudat ca nu imi mai pasa, e ciudat ca ma port ca si cum era de asteptat sa mai urmeze inca una.Nu am niciun sentiment, poate am un regret…un regret care parca a incetat si el sa ma mistuie si usor usor isi pierde din aroma.Lacrimile refuza sa curga…inima devine tot mai egoista.Refuza sa isi mai lase portile deschise.Nu vreau sa ma gandesc la nimic, las totul sa decurga de la sine.Ce mai conteaza acum ce spun altii?Pentru tine conteaza, mereu ai bagat in seama insinuarile lor mincinoase, si nu ai vrut sa auzi adevarul.Ai ales ce adevar ti-a placut mai mult, si acum ai ramas cu el, si probabil cu o imagine stearsa despre mine.Ti-am lasat un gust dulce care te mistuie, si stiu ca amintirea mea te va urmarii mereu.Nu vreau sa iti fac rau, nu vreau sa simti ce am simtit eu cand ai ales sa pleci.Vreau sa fii fericit, sa ma lasi si pe mine sa incerc sa fiu fericita.Nu te judec pentru ca i-ai crezut pe altii si nu pe mine.Nu mai am forta, si nu-mi pasa daca ma crezi sau nu.Am obosit sa clarific mereu toate neintelegerile.Stii ca ti-am fost alaturi neconditionat intotdeauna, si stii ca te poti baza mereu pe mine.Dar fara sa iti dai seama ai distrus ce iubeai candva.M-ai distrus pe mine.Sunt mult mai pesimista decat eram inainte, si refuz sa vad partea plina a paharului pentru ca se pare ca al meu e gol de mult…deci nu as avea ce sa vad.M-am resemnat, si am inteles ca nimic nu dureaza vesnic…poate nici prieteniile nu sunt vesnice.Ai distrus si ultima raza de lumina de care mai ma agatam uneori.Si acum…de fiecare data cand am un vis, il vad cum se destrama inainte de realizare.Nu mai am putere sa cred in nimeni.Ma inchid in lumea mea si imi astept sfarsitul.Un sfarsit pe care tu l-ai grabit, care ma dizolva, si imi face cunostinta cu amagirea.In final,inima slaba cedeaza, lacrimile se unesc intr-un dans bine stiut, sufletul se desprinde de trupul inundat de morfina, si se pierde in zari nestiute de nimeni.

azi nu!

Search Video Codes

stop.de la capat

Dulce amarui.Nimeni nu e perfect.Suntem oameni, gandim si actionam diferit, desi in substrat avem aceeasi esenta.O esenta slaba, desi ne place sa credem ca suntem puternici..nu suntem.Suntem slabi atunci cand mintim, cand ne uitam stramb la cel ce poate mai mult decat noi, cand zambim fals in fata fericirii altora, cand privim ce ne inconjoara lipsiti de interes, si suntem slabi atunci cand alungam de langa noi persoanele care ne iubesc.

Vorbesti de parca mi-ai cunoaste gandurile, de parca ai stii ce gandesc.Sa iti spun ceva?Nu ma cunosti deloc…nu stii nimic despre mine!Nu ai fost aici cand am plans, cand am ras, cand m-am maturizat.Pur si simplu nu ai fost aici sa ma tii strans in brate.Si acum eu sunt cea care nu mai are nevoie de tine.Azi nu imi pasa.Nu vreau sa fiu perfecta, pentru ca sunt perfect imperfecta deja.O lume ipocrita care uita sa simta, o lume in care eu nu exist, o lume care nu ma vrea, o lume in care nu voi fi fericita.O lume in care am uitat sa aspir spre fericire.

nu va stii

Cuvintele erau mult prea seci pentru el.Sufletul strans in propria durere isi croia izvorul.Ochii ii erau vesnic inchisi, pentru ca doar asa o putea vedea pe ea.Ea locuia acolo, in mintea lui, isi avea radacinile in sufletul bolnavicios, plin de resentimente imbibate in orgolii frante.Refuza sa zambeasca pentru ca daca ar fi facut-o, s-ar fi destramat in mii de bucatele.Chipul trist i se cicatrizase, simtea durerea atat de dulce cum ii patrunde in venele fierbinti.Vroia sa uite de lumea in care traieste, pentru a-si elibera mintea.Vroia sa zboare departe de toate, sa se afunde in starea de reverie permanent.Nu stia ca doar o privire ii putea readuce zambetul.Nu vroia sa stie.Refuza sa simta.Isi renega propria fiinta, si afisa o privire dura care avea ca scop sa ascunda tot ce simte.Savura fiecare picatura din viata care ii mai ramase.Ii simtea influenta pana in adancul fiintei. Privind in oglinda din sufletul lui, puteai sa iti pierzi zambetul si riscai sa nu il mai gasesti niciodata.

she's not me

Neincrederea ingrata din privirea incordata parea acum necrutatoare.Amagirea i-a sarutat de prea multe ori buzele trandafirii.Ochii au varsat prea multe lacrimi ascunse acum in obrazul imbibat cu mirosul cald al primaverii.Gustul amar lasat in urma dezamagirii i-a secat sufletul gol, iar vantul rece si nemilos a alungat-o din locul unde candva era totul.Insa acea privire intoarsa in graba plina de speranta, ii lumina chipul tensionat.Stia ca viata are un curs tragic, iar finalul trist ce se ascundea in spatele cortinei va veni atunci cand va crede ca a intalnit in drumul ei fericirea.Dar fericirea e doar o senzatie, ce dispare la fel cum apare, brusc fara sa iti dai seama.Dorea sa stie totul.Setea gnomica o macina, iar inima o trada si de data asta.Sufletul nu ii poate evada acum din purgatoriul in care zace prins.Totul e confuz, si se invarte haotic in gandurile ei rastalmacite.Stii…numai tu o poti salva.

rêves d'enfant

Reveria din ochii tai imi accentueaza spiritul ludic din simtire.Ma apropii si iti remarc zambetul amortit, accentuat parca de acea emotie de mult uitata dar in acelasi timp apasat de durerea din ganduri.Tremurul vocii line imi contureaza nesiguranta glasului, ma face sa palpit si simt cum fiecare cuvant pare acum mai piezis decat cel dinaintea lui.Fiecare zambet imi ofera cheia spre evadarea intr-o alta lume.O lume in care doar noi avem acces.In acest tinut indepartat unde speranta s-a contopit cu amagirea, unde lumina a invins intunericul, ura a sarutat iubirea si totul devine posibil.De aceea imi tes propria panza cu iluzii.Ma afund in neantul sperantei si doar asa simt ca pot atinge noi orizonturi.Vreau sa imi las imaginatia sa zboare cat mai departe.Sa fiu vantul de vara ce iti atinge cald obrazul. Singurul refugiu cand gandurile negre imi inunda sufletul ramane visul.De ce?Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc la acel “cum ar fi fost daca…”.