scrum.

Imaginatia ta bolnava ascunde radacini intense ale sufletului obosit de tristete.Iti place sa te joci cu ele, cu sentimentele tale.Iti place sa le negi, sa le arunci, sa le invarti, sa le sucesti si apoi sa le amesteci.Niciodata nu le dezlusesti si mereu le acuzi ca sunt incorecte.Dar ce vina au ele?Tu simti…ele sunt rezultatul trairilor tale.Le negi pe ele, si odata cu ele te negi pe tine, stiai?Daca zicala ”Frumusetea vine din interior”, ar fi adevarata, atunci ai fi scrum..si la prima adiere de vant te-ai imprastia in mii si mii de culori…in mii si mii de zari.Esti scrum.Te-ai prins?A ramas doar fum.

I need a miracle…

Anost.E cel mai potrivit cuvant pentru a descrie o zi de-a ei.Nimic iesit din comun,iar tot ce pare ca depaseste tiparele,ii aduce doar confuzii si stari de moment,ce dispar si reapar in functie de el.Vrei sa stii adevarul?Atunci cand pierzi ceva,il doresti mai mult,atunci cand simti ca poti avea totul,te bazezi pe asta si uiti sa il pretuiesti.Sa iti mai spun ceva?Fiecare lucru isi pierde din magie cand este oferit a doua oara.Asa a patit si ea.Si probabil si el.Monotonia este la ea acasa in viata ei,se pare.Simtirile ei parca s-au amestecat si a iesit un “minunat “ cocktail de instabilitate,insa ii lipseste alcoolul,acel element care sa ii dea gustul usor ametitor.Nimic nu va mai fi la fel,niciodata.Nici macar gandurile mele pe care le astern acum,aici.De ce?Pentru ca se pot schimba atat de multe chiar si intr-o singura zi.Afli ceva care pur si simplu te face sa iti pierzi echilibrul,si te afunzi tot mai mult in acea stare depresiva de care simti ca nu vei mai scapa niciodata.Sa fie oare asa?”Nu.E o simpla stare de moment…”Asa spun multi.Dar tu?Tu ce spui?Asa e oare?Depinde de cine apare la momentul potrivit,sa te scoata din impas.Pentru ca multi apar sa te derute cand deja crezi ca esti ok.Dar nu esti.Ei apar sa iti arate ca niciodata nu vei fi ok.Iar noi avem nevoie de lucruri care sa ne scoata din banal.Pentru ele traim in fond.Si se merita sa mergem in cautarea fericirii toata viata!Dar niciodata nu o vom gasi…asta e tristul adevar.Cand vom crede ca am gasit-o,va disparea…si ne va face sa revenim cu picioarele pe pamant. Life goes on,I'm still dreaming!

iarna iar.

Zapada de afara pare sa ii faca bine.Macar nu e singurul lucru rece din jurul ei.Privirea ei pierduta in departare,parca zareste doua siluete.Erau doi indragostiti.Ce frumos.Pentru ea insa era un tablou de iarna imposibil.Ii priveste zambind,pentru ca erau asa frumosi impreuna.Pareau atat de impliniti,atat de linistiti,de parca nimic nu ar mai fi fost in jurul lor in afara de ei.Isi continua drumul grabita,pentru ca era atat de agitata azi.Imaginea acelor indragostiti o urmarea pretutindeni.Ar fi vrut sa uite pentru un moment de ea,sa incerce sa nu acorde importanta asa mare “sentimentalismelor”,sa se detaseze de lume sa fie doar imaginea unei fete obisnuite aparent.Nimeni sa nu reuseasca vreodata sa desluseasca ce se ascunde sub zambetul acela fals pe care il afiseaza ca un scut impotriva celor care ii fac rau.Se invarte intr-o lume in care toti promit,dar nimeni nu isi tine promisiunile,toti viseaza,dar niciun vis nu se implineste,toti par sa o cunoasca,dar nimeni nu e capabil sa o inteleaga.Azi…e finalul ei.Un final ce pare la fel de trist ca zambetul ei obosit.

baby i will keep this fire...burning!

Search Video Codes

o zi din viata ei

Ochii ei sclipeau din cauza lacrimilor ce stateau sa cada,iar buzele ei ardeau de durerea provocata de privirea lui.Era la doi metrii de ea si totusi atat de departe.Alteia ii zambea acum spunandu-i exact aceleasi lucruri in care ea crezuse acum o luna.O durea.Privirea lui o strafulgera.O privea,dar zambea pentru cealalta.Stia cat o doare.Si se hranea cu durerea ei.Se bucura de victoria obtinuta.Ea se inrosi de nervi si rase tare si isteric,doar pentru a-i atrage atentia asupra ei.Era atat de evident cat isi dorea sa fie ea in locul celei de langa el.Ar fi facut un pact pana si cu diavolul sa ii dea o lectie,si in acelasi timp sa il faca sa se intoarca la ea resemnat si umilit.Ar fi dorit sa ii coordoneze destinul,sa fie marioneta ei,sa ii citeasca gandurile.Dar nu putea.O enerva zambetul acela ironic si poate aruncat in scarba pentru a-i arata cat de neimportanta e.

feelings

Ce e ciudat acum? E mirosul puternic imbibat adanc in suflet…in simtire…in aerul pe care il respir si care nu si-a pierdut intensitatea nici acum.Si nu stiu de ce dar gandul imi zboara tot mai des la ceva din trecut. Nu stiu exact daca e un lucru sau o persoana daca e modul de gandire al unei persoane speciale pe care poate nici nu o cunosc dar cred ca o cunosc,cred ca o inteleg dar nu o inteleg,cred ca ii sunt aproape dar simt ca ii sunt mai mult departe sau poate…ii sunt doar o amintire a unor vremuri ce au trecut pe nesimtite si fara sa isi dea seama.Nu trebuie sa stie nimic despre mine,pentru ca in simtirile mele se citeste totul.Acel joc de priviri,acel zambet furat totul parca intamplator…natural si pe fuga.Mereu in graba,in trenul vietii uitam sa surprindem intensitatea momentelor cu adevarat importante.Si ma intreb daca acum am devenit si eu amintirea lui,sau daca inca exist undeva.E ciudat cum poate o persoana sa te faca sa te gandesti la ea.O persoana complicata.Un personaj nehotarat,un personaj de care nu stii prea multe,caruia nu ii poti citi gandurile,care te vede si te uita,care te observa si te evita,care iti e aproape dar in acelasi timp departe.Un personaj….din romanul meu.Roman in care eu sunt personajul principal,dar altul e naratorul.
Cateodata mi-as dori sa intru in mintea ta.Sa aflu ce gandesti si sa iti coordonez visele.Sa fiu unul dintre ele.Sau poate nu… .
Alteori as vrea doar sa ma pot bucura de zambetul tau zilnic.M-as multumi cu asta.Dar oare…te voi mai vedea vreodata?Pe tine…suflet calator care vii si dispari?Care nu ai o destinatie anume…ai doar un scop enigmatic pentru mine…ai doar un rol nestiut de mine?
Imi doresc sa dispar si sa apar,sa ma vezi si sa tresari,sa imi zambesti iar.Sa fiu pentru o zi un fluture…poate asa voi invata sa ma bucur de fiecare moment al acestui nesfarsit film…nesfarsit roman…care pare ca nu are o ultima fila.
De ce tot ce construiesc azi…maine se darama…de ce acum ma hranesc traind in ruinele trecutului?Al zilei de ieri…sau chiar si al timpului de acum cateva ore?
De ce trebuie sa dispari?
Pari o iluzie…o fantoma care nu imi da pace si ma urmareste asigurandu-se ca nu voi reusi sa uit nimic…nimic.
Dar nu stiu…nu stiu nimic acum.Nimic e ceea ce vreau sa stiu acum.

...

Vreau sa uiti ce a fost.Sa ma uiti si sa ma regasesti.Sa ma privesti cu alti ochi,sa imi zambesti cu alt zambet,sa ma strigi cu alt glas.Sa ma remarci iarasi in multime si sa iti par deosebita.Sa te indragostesti din nou…sa ma redescoperi zilnic si totodata zilnic sa ma adori….