fragment.

“Dumneavoastra, barbatii, aveti principii, nu-i asa?Ii dati lui Don Juan cu principiile in cap.Dar, la urma urmei, nu va voi impiedica eu sa faceti ce vreti cu vorbele.Sa ascundeti cu ele tot ce nu doriti sa recunoasteti.Eu domnilor nu vreau sa ascund nimic.

Asa ca va voi spune, in continuare, ce cred.Pentru a fi pe deplin sincera, va marturisesc ca m-am saturat de barbatii care mint jurand vesnicie.Ei jura pe ceea ce n-au!Vesnicia, domnilor, nu e a nimanui.Fagaduiti marea cu sarea la inceput.Marea dragoste!Iubire pana la moarte!Basme, domnilor, basme.Gogosi.Minciuni.Singurul care nu minte e Don Juan.”Nu stiu ce va fi maine, zice el, tot ce pot sa-ti ofer este clipa.”

Da, domnilor, o fericire de moment.Nu mai mult.Dar una cinstita si sigura.Si chiar daca noi, femeile, visam mai mult decat o fericire de-o clipa, intelegem argumentul lui Don Juan.El, cel putin, nu e ipocrit.E, cum vreti dumneavoastra, nerusinat, egoist, cinic, dar nu e ipocrit.In realitate, pe dumneavoastra nu va deranjeaza catusi de putin ca el paraseste, una dupa alta, femeile pe care le seduce.Va irita altceva.Va irita ca pune in pericol sistemul ipocrit pe care se bazeaza barbatii, potrivit caruia noi trebuie sa fim multumite cu viata searbada oferita de ei femeilor.” ("Calomnii mitologice"-Octavian Paler)