duminică, 3 ianuarie 2010

iarna iar.



Zapada de afara pare sa ii faca bine.Macar nu e singurul lucru rece din jurul ei.Privirea ei pierduta in departare,parca zareste doua siluete.Erau doi indragostiti.Ce frumos.Pentru ea insa era un tablou de iarna imposibil.Ii priveste zambind,pentru ca erau asa frumosi impreuna.Pareau atat de impliniti,atat de linistiti,de parca nimic nu ar mai fi fost in jurul lor in afara de ei.Isi continua drumul grabita,pentru ca era atat de agitata azi.Imaginea acelor indragostiti o urmarea pretutindeni.Ar fi vrut sa uite pentru un moment de ea,sa incerce sa nu acorde importanta asa mare “sentimentalismelor”,sa se detaseze de lume sa fie doar imaginea unei fete obisnuite aparent.Nimeni sa nu reuseasca vreodata sa desluseasca ce se ascunde sub zambetul acela fals pe care il afiseaza ca un scut impotriva celor care ii fac rau.Se invarte intr-o lume in care toti promit,dar nimeni nu isi tine promisiunile,toti viseaza,dar niciun vis nu se implineste,toti par sa o cunoasca,dar nimeni nu e capabil sa o inteleaga.Azi…e finalul ei.Un final ce pare la fel de trist ca zambetul ei obosit.

Un comentariu: