fuck off!

Ni se pare noua ca traim o drama, dar de fapt e doar o noua etapa incheiata…si alta abia asteapta sa inceapa.Nimic nu e special, totul se intampla pentru ca asa trebuie…si noi suntem doar personajele unei scenete, care doar asteapta sa isi joace rolul deja scris.

Fericirea…?!Ea nu se atinge niciodata…dar un lucru e sigur!In cautarea ei vom fi mereu, amagindu-ne de fiecare data ca am gasit calea spre ea.Dar de fiecare data sfarsim prin a fi dezamagiti de propriile noastre actiuni.Regretele ne macina sufletul si nu numai.Si ce bun sa regreti atat o decizie luata in trecut?Nu poti schimba nimic, deci te lasi mistuit de ganduri negre in zadar.

Cheia e chiar in mintea ta…alegerea iti apartine.Tu ce alegi?Sa traiesti in trecut sau sa te preocupi de un prezent cat mai placut?

AZI:

-nu am timp!

-nu am chef...

-nu vreau...pentru ca nu pot si nu are rost

-nu simt...nimic.

-nu tolerez....minciuni.

-nu raspund...

Si nici maine.

idk!...

Nu-mi gasesc locul.Pot sa plec acum?...

Ma teleportez in alte vise uitate si sterse de trecerea timpului, ma imbat cu un suras cald, ametitor…dar sec, lipsit de orice inteles.Nu mai pot citi in privirile din jurul meu si nu mai pot desena nici macar un zambet fals…pentru ca sunt cu gandul de fiecare data incurcat cu gandurile tale, straine.Si am obosit sa alerg, am uitat cum e sa iti pese de cineva mai mult decat de tine si cu toate astea…nu-mi mai gasesc ziua de ieri.Si tot caut in fiecare zi, ziua de ieri… si s-au adunat destule “zile de ieri”.Am pierdut notiunea timpului si mi-am pierdut interesul pentru orice zambet aruncat in graba.

Ma umple de nervi si totodata nu-mi pasa.

Vreau…si in acelasi timp prefer sa nu.

Imi doresc, dar constat ca e mai multa liniste fara.

Alerg, dar ma razgandesc si ma decid ca mi-e mai bine pe loc.

Intreb, dar apoi imi acopar urechile…nu vreau sa aflu.

Te privesc insistent, dar imi intorc imediat privirea…cand iti intalnesc privirea.

NU!

Si nu ma intreba de ce...

feeling like...

Si nu stiu decat ca…

Uneori mi-e dor, de multe ori n-am somn…pierd timpul aiurea cautand raspunsuri de mult uitate, alunec pe soapte, ma indepartez catre alte vise uitate, dar le ingrop repede cu un pumn de regrete si scrum.Asta e tot ce a mai ramas.Nu vreau sa repet aceleasi greseli, dar sunt pe cale de a o face.Renunt la ce as putea avea inca o data, pentru ceva ce nu mai pot avea si stiu asta.Dar asta mi-e firea…si am obosit sa sper, am obosit sa cer, dar cu toate astea inca visez…si pe urma imi intorc privirea si vad ce ramane din visele mele…si cum vantul le alunga si fumul gros se asterne mult prea repede, mult prea definitiv.

De multe ori nu stiu nici eu ce vreau, imi alung toate gandurile si cand raman complet singura, le vreau inapoi.Dar nu le mai pot avea si alerg sa caut raspunsuri, alerg sa ma regasesc…dar ma pierd inca o data si PUNCT.De la capat.

...

Vulnerable...

E tarziu acum…mult prea tarziu.In urma ramane mult scrum si un drum presarat cu regrete si intrebari fara raspuns.Si desi lumina diafana se asterne usor peste privirea mea obosita si plansul se ineaca usor, nimic nu mai are sens.Totul pare fara inteles.
Sec…
Si desi pare ca merge, sta pe loc…TOT, absolut tot.Gandurile mi s-au raspandit de atatea ori in mii si mii de nonculori si vise uitate.
Uitare, vis, regret, soapta…regret!Dulce amagire…
Si totusi Nimic.
Asta e tot ce ramane in final.
Un zambet amar desenat in graba…pe fuga.
Fumul prea des ma alunga…

And if it’s real well I don’t want to know…

Let’s pretend we’re alone.

mood...

hey there!

Sarbatorile m-au surprins intr-un mod placut...

Sa speram ca anul asta va fii unul mai bun pentru fiecare dintre noi.Fara regrete si fara intrebari!Chiar daca timpul sta pe loc…noi trecem mult prea repede prin el, deci nu avem timp!