weakness

Agonia m-a sarutat prelung si apoi m-a lasat prada regretului.M-a captivat intr-un spatiu restrains, dar suficient de mare pentru a-ti pierde mintile.Mi-a presarat pe fata mii de cristale argintii numite lacrimi si m-a abandonat oceanului de vise spulberate in cioburile carora mi-am taiat sufletul de atatea ori.Inima inca mai are urmele parfumului tau, pe buze inca mai stau cuvintele pe care nu le-am putut spune niciodata, in gand inca se mai plimba umbra unui calator ce a plecat fara sa dea de veste.Daca as putea sa iti transmit macar un sfert din tot ce simt, ai fii surprins de ce se ascunde in spatele acestui zambet.Ai fii imediat infectat de gustul amar al deceptiei, si te-ai ratacii in neantul gandurilor mele.Te-ai stinge usor, in fiecare zi cate putin, si in final ar ramane doar o umbra stearsa din tot ce erai candva.

u could be happy

Search Video Codes

I won’t remind you...

Search Video Codes

inconsolable

Trist.Realist.Ma faci sa uit cum e sa visezi.O parte din mine lipseste.Nu vreau sa stiu nimic de nimeni, nu vreau sa vad pe nimeni.Vreau doar un zambet, vreau doar un nou rasarit, pentru ca apusul meu e din ce in ce mai aproape.Vreau sa ma tii strans in brate, sa nu imi dai drumul, sa ma ajuti sa ma ridic din neantul numit realism dus la extrem.Dar tu ma ucizi cu fiecare cuvant morbid, ma imbeti cu fiecare suras, tu imi arati raiul ca mai apoi sa ma cobori in iad.Tu esti nedrept, tu esti egoist, tu esti un demon cu chip de inger.Iar eu..eu sunt o umbra a unui zambet, un zambet pe care tu il sugrumi cu fiecare privire.Ma retrag in lumea mea...

"Baby I don't wanna waste another day
Keepin` it inside, it's killing me
Cause all I ever wanted comes right down to you (to you)
I wish that I could find the words to say
Baby I would tell you, every time you leave
I'm inconsolable"

fairytale gone bad.

M-am trezit cu un zambet amortit, mi-am pus castile si am dat start viselor.Era totul asa cum vroiam, si ma pierdusem complet in lumea lor plina de culori, plina de tine.Daca nu am motive sa zambesc, imi las imaginatia sa zboare departe, chiar daca stiu ca e dureros cand revin la realitate.Vreau doar sa fiu fericita, nu-mi mai pasa de nimic altceva.Si am nevoie de atat de putine lucruri sa zambesc…incat uneori ma tot intreb de ce nu am nimic din ce m-ar putea face fericita.Constat cu dezamagire pentru a nu stiu cata oara, ca nimanui nu ii pasa, ca toti se prefac si toti te uita atunci cand gasesc altceva mai bun care sa te inlocuiasca.Viata e un permanent spectacol si invingatori sunt cei mai buni actori.Cei care nu se gandesc decat la propriul lor succes, la propria lor reusita, fara sa le pese daca vor calca in drumul lor pe alte vise.Pana voi invata sa fac la fel ca ei, raman cu acelasi zambet amortit, cu aceeasi melodie, cu aceleasi ganduri care ma poarta atat de departe...

back to black

Fericirea e cea mai dulce fantasmagorie.Nu am avut timp sa gust din cupa dulce a amagirii, pentru ca vantul rece m-a izbit prea puternic inapoi.Mi-a taiat rasuflarea si tot elanul.Mi-a cusut buzele, m-a legat la ochii si mi-a amestecat gandurile atat de tare incat tot ce imi amintesc sunt simple pasaje.Doar pasajele care merita pastrate adanc in suflet pentru ca doar asa voi reusi sa ma ridic.Nu o sa vars nicio lacrima meschina, si nu o sa ma imbat cu mirosul intepator al dezamagirii.O sa merg pe drumul plin de regrete, plin de amintiri, si o sa savurez fiecare moment ca si cum ar fii ultimul.Imi restrictionez inima.Nu are voie sa deschida usa nimanui si nu trebuie sa asculte decat ce ii dicteaza ratiunea.Fericirea nu exista, dar simt ca am intalnit-o pentru cateva secunde.A fost aici, am simtit-o cu toata fiinta mea si acum a disparut.Mi-a lasat insa o stare de melancolie pozitiva sinonima cu resemnarea si cu satisfactia ca pot merge mai departe atata timp cat nu am avut nicio iluzie care sa fie destramata.Nu am nici macar pretentia de a mai trai din nou sentimental asta aparte.De ce?Pentru ca trebuie sa ma bucur de ce am, atunci cand am, iar cand nu am inseamna ca imi e mai bine fara.