Am atat de multa ura in mine incat as putea sa te dobor cu un singur cuvant.Am un sentiment de scarba, si falsitatea ta ma frapeaza.Sunt atat de obisnuita cu oamenii ca tine, incat as fi in stare sa iti calc in picioare pana si ultima speranta.Am obosit sa tot incerc sa te inteleg, sa cred ca imi esti alaturi, cand tu de fapt te joci “de’a telefonu` fara fir”.Sa-ti vand un pont?Nu te mai preface, mai bine lasa.Si du-te dracu`!...azi nu-mi mai pasa.Nu-mi mai pasa de nimic, nu vreau sa stiu nimic.Ramai in lumea ta, mie mi-e bine asa!
Sa iti povestesc despre taramul ala indepartat, la care am visat dintotdeauna.Este un fel de “camera sambo” stii?...imi place sa visez cu ochii dechisi si vreau sa ma pot dedubla.Sa adun tot sufletul imprastiat pe jos si sa ii desenez propriile aripi care sa il poarte dincolo de soapte.Am visat de atatea ori la o lume in care suntem doi, acum visez la o lume in care sunt doar eu.O lume in care pot sa fiu fericita si singura, desi ai tinde sa ma contrazici, stiu.Dar simt ca ma sufoc, simt ca nu am aer, simt ca ma sting usor ca o melodiein care zace atat de multa agonie si care imi face cunostinta cu extazul de fiecare data cand o ascult.Simt ca ma topesc, ma metamorfozez intr-un zambet si plutesc.Vreau sa detin perfect controlul a tot ce simt, dar inima e prea slaba si naiva, si ma afunda tot mai adanc in ceea ce numim ”incredere”.Azi neoficial nu exist pentru nimeni, azi ma retrag in lumea mea si raman acolo pana vei bate la usa.Daca nu iti raspund, inseamna ca nu pe tine te asteptam.
Sufletul s-a desprins usor de trupul ei bolnav.Si-a inaltat aripile catre un nou asfintit.A apus, s-a stins.Inima inca pulseaza un sange strain si ritmul e din ce in ce mai slab.Cu cat el e mai departe cu atat inima isi micsoreaza ritmul.Parul inca mai poarta atingerea mainilor lui, mirosul lui inca ii guverneaza intregul univers.Ar vrea sa isi distruga ultima urma de viata cu o simpla suflare, dar simte ca in acest razboi a pierdut.S-a pierdut pe ea insasi si nu poate evada din lumea in care este prinsa acum.Zambeste, se simte din ce in ce mai usoara, trupul greoi de altadata se desprinde de spiritul liber de copil rebel.E ciudat cum o simpla melodie are rol de morfina pentru toata durerea ce ii lasa in final un gust usturator de dulce.O melodie pe care de fiecare data cand o asculta, lacrimile isi incep jocul ce se sfarseste abia cand soarele rasare.Buzele fredoneaza alert un cantec dictat de inima, scris pe bucati de suflet uitat.Se apropie de pianul invechit si mainile isi creioneaza o intreaga simfonie a memoriilor.
Ma trezesc in graba ca si cum ar fi sunat alarma.Alerg prin camera, ma uit pe geam si ploaia ma izbeste puternic inapoi.Ma asez pe pat si imi las gandurile libere.Ah si nu imi place deloc ce gandesc.Nu imi place deloc sa ma chinuie atat de tare ziua de ieri, nu imi place ce simt, nu imi place ce vad in oglinda.Vad o adolescenta resemnata, cu o expresie trista, dar care inca mai are acea sclipire in privire. Mi-a fost frica de atatea ori ca se va ajunge aici.Iti mai amintesti?Ma cunosti cel mai bine, si cu toate astea ma respingi, ma urasti, ma indepartezi.Si tu!Nu mai stii sa ma asculti, nu ma intelegi, ma acuzi aiurea.Trezeste-te!Am fost mereu aici.Mi-am dorit sa uit si uite ca gandurile ma sufoca.Nu am aer.Ma simt tradata.
Nu ma acuza pe mine pentru ceva ce deduci singur.Ai ales sa dispari si nu ai revenit.Nu ai fost aici cand am avut nevoie de un prieten, si tot ce ai facut a fost sa te victimizezi.Postarile mele sunt asa cum vreau eu, sunt un cocktail instabil de sentimente ce variaza.Variaza in functie de oamenii ce ma inconjoara.Si cu toate astea imi permit un zambet fals, in acest spectacol in care treptat toti renunta la masca.Nu crezi ca am obosit sa iti explic mereu cum sunt de fapt?Ne stim de ceva timp, era cazu` sa demonstrezi ca ai incredere.Nu ai facut-o.Eu nu uit nimic, pastrez totul, dar uite ca m-ai facut sa imi doresc sa uit multe.Si am pastrat doar ce a fost frumos, si am sugrumat totul chiar daca mi-am calcat inima in picioare de atatea ori.Nu mai support sa vad cum de fiecare data tot eu sunt vinovata.Si eu nu mai regret nimic, regret poate ca am dat acel semn de viata care s-a dovedit a fi nefolositor si fara importanta din moment ce nu l-ai apreciat.Ai ales sa taci, desi eu iti spuneam ceva.Foarte bine!Taci!Lasa-ma, uita-ma.Pentru ca eu vreau sa uit tot.Aleg sa nu imi pese.Am obosit.Nu mai am forta.Si am inteles ca lupt pentru ceva imposibil.Ar insemna sa plang de fiecare data cand ma chinui sa iti explic lucruri pe care le uiti imediat.Am observat ca multi au uitat ca le-am fost alaturi, ca multi m-au inlocuit cu ceva ce pare mai bun, am pierdut multi prieteni, deci nu mai conteaza unu` in plus.Speram sa imi fii alaturi mereu, ai ales sa pleci.Ai ales sa renunti…tipic tie.Si da!Uite ca asta e pentru tine.Si nu ma acuza pe mine!Tu ai ales sa renunti, nu eu.
Ai descoperit jocul, si cu un simplu cuvant construiesti un labirint.Iti place drogul, si cu o singura suflare il inspiri adanc in trupul bolnav de ura.Ai invins moartea si i-ai insuflat viata, ai distrus-o si ai izgonit-o.Esti nemuritor, aripile te inalta mai departe de nori.Un singur fum lasi in urma…te pierzi in propriul tau abis.Tot ce ti-ai dorit a fost libertatea, acum nu mai te regasesti in lumea ta.O lume plina de manifestari violente, plina de priviri pline de resentimente, plina de trufii si orgolii frante in zbor.Unde e limita?
Inca o tradare.Ce mai conteaza una in plus?E ciudat ca nu imi mai pasa, e ciudat ca ma port ca si cum era de asteptat sa mai urmeze inca una.Nu am niciun sentiment, poate am un regret…un regret care parca a incetat si el sa ma mistuie si usor usor isi pierde din aroma.Lacrimile refuza sa curga…inima devine tot mai egoista.Refuza sa isi mai lase portile deschise.Nu vreau sa ma gandesc la nimic, las totul sa decurga de la sine.Ce mai conteaza acum ce spun altii?Pentru tine conteaza, mereu ai bagat in seama insinuarile lor mincinoase, si nu ai vrut sa auzi adevarul.Ai ales ce adevar ti-a placut mai mult, si acum ai ramas cu el, si probabil cu o imagine stearsa despre mine.Ti-am lasat un gust dulce care te mistuie, si stiu ca amintirea mea te va urmarii mereu.Nu vreau sa iti fac rau, nu vreau sa simti ce am simtit eu cand ai ales sa pleci.Vreau sa fii fericit, sa ma lasi si pe mine sa incerc sa fiu fericita.Nu te judec pentru ca i-ai crezut pe altii si nu pe mine.Nu mai am forta, si nu-mi pasa daca ma crezi sau nu.Am obosit sa clarific mereu toate neintelegerile.Stii ca ti-am fost alaturi neconditionat intotdeauna, si stii ca te poti baza mereu pe mine.Dar fara sa iti dai seama ai distrus ce iubeai candva.M-ai distrus pe mine.Sunt mult mai pesimista decat eram inainte, si refuz sa vad partea plina a paharului pentru ca se pare ca al meu e gol de mult…deci nu as avea ce sa vad.M-am resemnat, si am inteles ca nimic nu dureaza vesnic…poate nici prieteniile nu sunt vesnice.Ai distrus si ultima raza de lumina de care mai ma agatam uneori.Si acum…de fiecare data cand am un vis, il vad cum se destrama inainte de realizare.Nu mai am putere sa cred in nimeni.Ma inchid in lumea mea si imi astept sfarsitul.Un sfarsit pe care tu l-ai grabit, care ma dizolva, si imi face cunostinta cu amagirea.In final,inima slaba cedeaza, lacrimile se unesc intr-un dans bine stiut, sufletul se desprinde de trupul inundat de morfina, si se pierde in zari nestiute de nimeni.
